Pe Ana Maria Ștefănescu am descoperit-o prin recomandarea Danei Tudor, iar de atunci „lumea viselor” are pentru mine un alt sens. Master dream teacher, terapeut transpersonal și formator, Ana Maria este una dintre cele mai puternice voci din România când vine vorba despre lucrul conștient cu visele. Pentru ea, visul nu este doar o poveste frumoasă, ci un instrument de autocunoaștere, vindecare și claritate. În interviul acesta vorbim despre vise, despre jurnalul care o însoțește zilnic și despre ritualurile care îi hrănesc creativitatea.
Pentru Ana Maria, visele sunt limbaj, busolă, memorie interioară și uneori hartă energetică. În jurul lor și-a construit atât practica personală, cât și munca prin care îi ghidează pe cei care caută sens și prezență.
Jurnalul este o parte esențială din viața ei. Scrie zilnic din 2007, imediat după trezire, când imaginile sunt încă vii. Folosește un stilou drag ei, alege caiete cu semnificație și scrie în mansarda care poartă numele „Podul cu Vise”. Acolo notează vise, insight-uri, mesaje intuitive și idei apărute peste zi. Uneori se nasc poezii. Alteori simte că un vis mare cere desen sau pictură, ca și cum emoția ar avea nevoie de alt limbaj.
Diminețile au propriul ritm: ceai de levănțică, salvie sau portocală sălbatică și câteva sunete de păsări. Ritualuri simple care țin spațiul limpede și o ajută să intre în zi cu claritate. Pentru ea, jurnalul este instrument de lucru și arhivă personală. Îl recitește, îl vede crescând odată cu ea și îl consideră o adevărată zestre.
Visele sunt firul principal al activității ei. În ele vede tipare mentale, blocaje de energie, simboluri și mesaje care vin din straturi profunde. Crede că jurnalul rămâne relevant mereu, pentru că susține viața sufletească. Iar celor care vor să înceapă un jurnal le spune simplu: începe acum, scrie orice, intră în prezent.
Ana Maria a lăsat în urmă anii din corporație pentru a-și urma drumul. Meditează de la cinci ani, este pionier în lucrul cu visele în România și creează programe transformaționale, ateliere de breathwork, scriere creativă și explorare interioară. A tradus cărți importante pentru psihologia transpersonală și își vede munca drept contribuție la renașterea unei societăți de visători.
Acesta este fundalul din care se naște interviul care urmează. Un dialog despre vise, jurnal, ritualuri și prezență, cu un om care și-a construit viața în jurul descoperirii autentice.
#Stillwriting: jurnalul și puterea viselor în viața Anei Maria Ștefănescu
Când ai început să ții un jurnal (sau un fel de agendă personală)?
În zilele noastre :-) țin un jurnal din 2007. Un jurnal de vise, zilnic. Este unul din cele mai valoroase instrumente: și pentru lucru personal, introspectiv, dar și pentru meseria mea de dream teacher.
Am început să țin jurnal la 9 ani, când am scris primele povești. Nu erau un ”jurnal” în adevăratul sens al cuvântului – erau mici scriituri ce mă sprijineau întru navigarea prin teritorii interioare, imaginare sau din realitatea diurnă. Deoarece visele au o valoare incontestabilă la nivel psihologic, pentru că ne învață mai multe despre noi înșine, despre tipare mentale și emoții – și în același timp au valoare imensă la nivel spiritual.
Un vis ne poate conecta la informații și simboluri importante din alte culturi, poate, la care nu ne știm conectați în mod conștient sau cu care nu avem o legătură în viața diurnă. În egală măsură, experiențele visului ne pot indica modul în care energia noastră vitală este blocată sau modul în care aceasta se manifestă.
Cum arată obiceiul tău de a scrie? Ai o rutină anume sau e ceva spontan?
Scriu dimineața, imediat la trezire, de cele mai multe ori. Câteodată scriu și în mijlocul zilei, îmi notez mici inspirații, idei, ”Aha”-uri. Mai nou am redescoperit bucuria de a scrie scrisori.
Ce fel de instrumente folosești? (pix, stilou, aplicație) Și ce agendă sau caiet preferi?
Folosesc un stilou Poenari. Cred că scrisul ”de-adevăratelea”, cu un instrument care ”înseamnă ceva” pentru cel care scrie este inițiator de mici magii. Prefer caiete legate în piele, cu foi albe, pe care mi le aleg cu grijă. Uneori îmi iau și caiete cu coperte ”frumoase”, care îmi spun ceva la modul evident. Intuiția (cunoașterea interioară) este ceea ce îmi aduce confirmarea că acel caiet este ”bun” pentru mine.
Scrii zilnic sau doar când simți că ai nevoie?
Scriu zilnic. Cred că este nevoie zilnic.
Ce notezi, de obicei? Gânduri, vise, idei, liste, planuri, schițe, desene, întrebări, colaje?
Vise, într-o majoritate covârșitoare. Mici insight-uri pe marginea lor. Dar și idei, inspirații care vin pe parcursul zilei. Atunci le notez și pe telefon, dacă nu sunt acasă.
Ai un spațiu preferat unde îți place să scrii sau să reflectezi?
Spațiul preferat este mansarda de-acasă. ”Podul cu Vise” pe numele ei.
Există un moment al zilei care se potrivește cel mai bine cu scrisul tău?
Da, dimineața. Când viața începe din nou, privirea este limpede, visele plutesc încă în ”câmp”, energia este sus.
Ai un ritual legat de asta? (muzică, băutură caldă, liniște, mirosuri, lumânări etc.)
Ceai de levănțică. Miros de salvie. Sau de portocală sălbatică. Sunete de păsări în zori.
Cum simți că te ajută acest obicei?
Acest mic ritual setează cadrul pentru întreaga zi. Îmi aduce claritate – dar și motivație și idei proaspete.
Ți se întâmplă să scrii mai mult decât un jurnal? Poezie, eseuri, povești?
Da. Scriu deseori poezie, uneori mici compoziții în urma atelierelor de dezvoltare personală sau de scriere creativă pe care le ofer. Sau mici articole pentru o revistă de psihologie. Intru în flow de îndată ce mă instalez confortabil în „Podul cu Vise” și mă adâncesc într-o scurtă meditație. Asta mă ajută să mă centrez, să mă conectez cu spațiul inimii.
Scrii într-o singură limbă sau alternezi? În ce limbă scrii cel mai firesc pentru tine?
Scriu în română și engleză, deopotrivă. Uneori scrisul în altă limbă decât cea maternă ajută la gândire laterală, la ieșit din tipare confortabile.
Desenezi în jurnal? Lipești imagini sau bilețele? Îl personalizezi într-un fel?
Desenez uneori în jurnal – sau pictez pe șevalet. Mai ales în cazul viselor ”mari”.
Îl ții ascuns sau îl lași la vedere? Îl citește cineva vreodată?
Îl țin în mansardă, într-o ”ladă de zestre”. Deoarece chiar este un fel de zestre :-)
Ce faci cu jurnalele mai vechi? Le recitești? Le păstrezi? Te-ai gândit vreodată să le publici sau să le distrugi?
Le recitesc. Le păstrez. M-am gândit să public, parțial, da. Nu le-aș distruge niciodată. Da, primul, cel din 2007, cumpărat de la un mic magazin din piața Amzei, ”Magazin pentru Suflet”. Mi se întâmplă foarte des să văd visele vechi în lumină nouă.
Ce jurnale celebre sau autori de jurnale te-au inspirat?
Mircea Eliade. Jung, cu ”Amintiri, Vise, Reflecții” sau ”Cartea Roșie”. Herman Hesse. Giovanni Papini. Aldous Huxley.
Ce cărți de tip jurnal, memorii, autobiografii, scrisori ai în bibliotecă? Ce ai recomanda cititorilor?
Toate cele de mai sus. Dar și Ioan Petru Culianu sau Octavian Paler. Stanislav Grof (”Când imposibilul devine posibil”), Laurens van der Post (”The Lost World of the Kalahari”). Regina Maria, Yogananda. Gurdjieff (”Întâlniri cu oameni remarcabili”). ”The Boy Who Died and Came Back” (Robert Moss).
Crezi că genul „jurnal” este unul relevant și astăzi? În ce fel te ajută sau te inspiră?
Un da hotărât. Relevant – astăzi și mereu. Viața sufletească este, până la urmă, ceea ce dă sens vieții.
Ce i-ai spune cuiva care vrea să înceapă să țină un jurnal, dar nu știe de unde să pornească?
Pornește de acum. Aici. Pornește oricum. Scrie ce îți vine. Poarta de intrare este momentul prezent.
Ce obiect nu lipsește niciodată de lângă jurnalul tău?
Stiloul meu frumos inscripționat.
Te tentează jurnalele digitale sau preferi mereu hârtia?
Vrând-nevrând ajung să scriu și digital. Dar mereu voi prefera hârtia.
Dacă ai transforma jurnalul tău într-o carte, ce titlu ar avea?
Ah, asta e ceva ce nu dezvălui. Deocamdată :-)
Ce recomandări / sfaturi sau vorbe înțelepte ai vrea să le împărtășești celor care vor să fie inspirați în ceea ce fac sau scriu?
Ai încredere în ceea ce vine din interior. Orice-ai face, evită să preiei vreun ”trend”. ”Trend”-ul, în cazul oricui, este și trebuie să fie ceea ce vine în mod autentic către el / ea. Citește ”Minunata Lume Nouă”. Și vino la atelierele ”Visează și Creează” – sunt, literalmente, generatoare de inspirație și creativitate.
Unde locuiești în prezent? Unde este acasă pentru tine?
În Corbeanca. Și în Otopeni. Acasă este în Inimă :-)
Cu Ana Maria Ștefănescu vă puteți întâlni pe:
Facebook: https://www.facebook.com/ana.m.stefanescu.9/
https://www.facebook.com/RomanianDreamingCircle
Site: https://www.drumulsprecentru.ro/
https://www.facebook.com/Drumul.spre.Centru
Linkedin: https://www.linkedin.com/in/ana-maria-stefanescu/
Scurt BIO Ana Maria Ștefănescu:
Formator autorizat, terapeut transpersonal, master dream teacher.
După aproape 10 ani de experiență de management și training în corporații, a ales în 2012 să se dedice complet pasiunii de-o viață: explorarea instrumentelor de autocunoaștere și transformare – metode și experiențe care lărgesc viziunea asupra vieții și ne dau posibilitatea să trăim la potențial maxim. A meditat prima dată când avea 5 ani – și aplecarea către stări extinse de conștiență a însoțit-o mereu. Mai întâi la nivel personal, apoi ca și ghid, însoțitor al altora. Creează programe transformaționale și facilitează ateliere de lucru cu visele, de breathwork, de dezvoltare personală și de scriere creativă.
Este pionier în lucrul cu visele, în România, începând din 2011. Este Master Dream Teacher și o parte importantă a misiunii ei este să contribuie la renașterea unei societăți de Visători.
Ana Maria Ștefănescu a tradus două cărți: ”Cine Moare? – o investigație asupra vieții și morții conștiente” (Stephen Levine, unul din cei care au contribuit masiv la începuturile psihologiei transpersonale, prin anii 60) și ”Istoria Secretă a Visului” (Robert Moss); a contribuit la traducerea cărții „Transa Generativă, experiența fluxului creativ” scrisă de Dr. Stephen Gilligan, psihiatru și psihoterapeut, cel mai important elev al lui Milton Erickson.
Rubrica #StillWriting mai are interviuri cu:
Dana Tudor – de la Chic-Elite.ro; Antoneta Galeș, consultant în dezvoltare organizațională, coach, scriitoare, formator, facilitator de grupuri – antonetagales.ro ; Petronela Rotar, scriitoare și psihoterapeut – petronelarotar.ro; Mihail Vakulovski, poet; Carla Schopel de la Schopel Cut; Cristiana Pantici de la Zenobisme; Anca Zaharia de la https://ancazaharia.ro/ ; Oana Grecea (am răspuns și eu, aici)
Health is the new wealth!
AMOR FATI,
Oana
