The Age Question #52. Cât de mult spune vârsta despre noi?

Cât de mult spune vârsta despre mine? Mă tot gândesc la asta pe măsură ce mă maturizez și mă „coc”.

Sunt multe aspecte pe care mi-ar plăcea să le pun sub lupă legate de înaintarea în vârstă. Gândindu-mă la asta, câte avem de învățat unii de la alții, mi s-a aprins beculețul când am văzut interviuri pe această temă.

Așa a apărut The Age Question, o nouă rubrică pe oanagrecea.ro, parte din proiectele mele dedicate longevității (alături de rubrica Longevity Mindset și StillWriting).

Ideea mi-a venit după ce am descoperit Oldster, proiectul editorial creat de jurnalista și editoarea americană Sari Botton.

I-am citit interviurile din newsletterul Oldster. Mi-a plăcut imediat formatul. Sari Botton invită oameni de vârste diferite să răspundă la un set (recurent) de întrebări despre vârstă, timp, corp, experiență, pierderi, lucruri câștigate, regrete, dorințe și viitor. Unii dintre interlocutori sunt scriitori, artiști sau oameni cunoscuți publicului. Alții au povești care merită descoperite prin răspunsurile lor. Alții sunt tineri (pentru că și de la ei avem de învățat) care își spun perspectivele despre vârstă, o modalitate simplă de a vedea prăpastia care se naște uneori între generații. Poate cu ocazia asta descoperim și de unde apar diferențele dintre generații și ce putem învăța unii de la alții.

Câți ani ai?

La aceeași vârstă, doi oameni pot avea experiențe, preocupări, energii, visuri și raportări la timp complet diferite. Cineva poate spune că se simte cu zece ani mai tânăr. Altcineva poate simți că vârsta din interior coincide perfect cu cea din buletin.

De aici începe The Age Question. O conversație despre ce înseamnă pentru fiecare vârsta

Pentru mine, longevitatea înseamnă și felul în care ne raportăm la timp și ce facem ca să trăim mai bine, mai sănătos. Cred că o serie de factori ne pot schimba destinul și modul de a trăi. Mă refer la noroc, atitudine (atitudinea ne modelează pe noi și modul în care ne confruntăm cu lumea) și flexibilitate.

Mă interesează ce ne oferă anii, ce învățăm din ei, ce păstrăm, ce schimbăm și ce mai vrem de la viață. Dar și cum putem îmbătrâni bine împreună într-un cuplu, pentru că nu este simplu și nu este echitabil (unul poate fi bine când celălalt e rău și invers; dar trebuie să te sacrifici pentru celălalt?!). Mă interesează felul în care ne privim corpul, energia, relațiile, munca, pasiunile și viitorul la diferite vârste. Mă interesează și diferențele dintre generații.

Ce știe un om de 70 de ani și ar fi vrut să știe la 30? Ce își imaginează un om de 30 de ani despre 70? Ce se schimbă în relația noastră cu timpul după 40, 50 sau 60 de ani? Ce rămâne constant? Cum voi rămâne un partener adevărat pentru partenerul meu, indiferent de cât îmbătrânim?

Pentru că fiecare răspuns poate deschide o conversație, voi invita în această rubrică oameni de vârste și profesii diferite, cunoscuți sau mai puțin cunoscuți, și voi fi recunoscătoare tuturor prietenilor mei dacă vor vrea să-și împărtășească vârsta și perspectivele aici, cu noi. Voi pune aceleași întrebări, iar răspunsurile vor construi, în timp, o colecție de perspective asupra vârstei.

Poate că un răspuns de la 35 de ani va spune ceva important unui cititor de 65. Poate că un om de 80 de ani va pune în cuvinte o idee pe care cineva de 40 abia începe să o descopere.

Asta mă interesează la The Age Question: întâlnirea dintre vârstă, experiență și perspectiva personală asupra vieții.

De ce „The Age Question”?

Pentru că vârsta poate deschide multe întrebări.

Ce îți place la vârsta ta? Ce ai învățat? Ce te-a surprins? Ce mai vrei? Ce te sperie? Ce te liniștește? Ce ai fi vrut să știi mai devreme? Ce înseamnă pentru tine o viață lungă trăită bine?

În fiecare interviu, întrebările vor rămâne aceleași. Răspunsurile vor fi diferite.

Încep cu mine

Ca și în cazul #StillWriting, m-am gândit să răspund eu prima la întrebări. Așa puteți vedea mai bine cum funcționează rubrica și ce fel de răspunsuri îmi doresc.

Unele întrebări cer câteva cuvinte. Altele pot deschide o poveste. Fiecare persoană va avea libertatea să răspundă în felul său.

Acesta este chestionarul The Age Question. Răspunsurile mele (Oana Grecea):

Câți ani ai?

52 în noiembrie 2026.

Există o altă vârstă cu care te identifici în mintea ta? De ce?

Da, 40 de ani. Atunci abia m-am simțit împlinită și mai sigură pe mine. A fost o versiune pe care am început să o plac, să o cred în stare de reușite.

Te simți mai tânăr/ă decât vârsta ta, mai în vârstă sau exact cum te așteptai?

Fizic mă simt de 50 de ani (încep să scârțâi), psihic mă simt de 30 de ani. Una peste alta mă aștept să fiu mereu mai energică decât alții de vârsta mea :))

Ce îți place cel mai mult la vârsta pe care o ai acum?

Îmi plac multe la vârsta actuală. Mă simt mai liberă și mai plină de planuri decât la 30 de ani când am născut și aveam de crescut un copil și gândurile și planurile erau focusate în jurul lui. Acum fata a crescut și pot să mă ocup de mine, de noi (eu și soțul), chiar și să fac planuri profesionale.

Ce este dificil la această vârstă?

Responsabilitățile. Îngustimea timpului din fața ta. Orice mă apuc să fac trebuie să gândesc de două ori; trebuie să fie un proiect pe care să-l pot duce eu la capăt. Inclusiv rate dacă fac, am în vedere să nu le las moștenire.

Din punct de vedere fizic încep multe schimbări și toți le tratează ca fiind “firești” odată ce înaintezi în vârstă. Asta mă scoate din sărite. Cine spune că dacă îmbătrânești trebuie să fii și cu dureri sau să ai probleme de sănătate? Sigur, știu și eu despre declinul celular, dar știu că sunt multe soluții de prevenție sau de întârziere a unor etape. De aceea am și făcut proiectul oanagrecea.ro – Stories for a longer life, pentru a învăța unii de la alții, pentru a aduce în atenția publică lucrurile relevante ce țin de înaintarea în vârstă și sunt la îndemâna noastră. Abordez subiectele jurnalistic, dar cu ton personal. Vreau să scriu despre ce experimentez, trăiesc și văd cu ochii mei.

Ce te-a surprins cel mai mult la etapa aceasta a vieții, față de ce îți imaginai când erai mai tânăr/ă?

Că există rezolvare la orice, că se adeverește că orice șut în fund este un pas înainte. Poate nu cuvântul surprins e cel potrivit ci conștientizat este cel bun în contextul răspunsurilor mele. În tot cazul, îmi amintesc cum la 19 ani, când aveam primul meu job, îi consideram pe șefii și colegii mei de 30 și un pic de ani foarte bătrâni. Credeam că toți părinții sunt bătrâni, până am realizat că părinții mei aveau 40 și ceva de ani când s-a căsătorit sora mea mai mare…

Când eram tânără credeam că cei în vârstă sunt depășiți, expirați, bolnavi, nu înțelegeam de ce tocmai ei au bani și experimentează și nu noi, cei tineri.

Ce ți-a oferit înaintarea în vârstă până acum?

Perspective, bucurii, prilejuri de recunoștință multiple, pentru că am învățat să mă bucur și să apreciez toate momentele, oricât de mici ar fi ele. Și mi-a oferit prieteni buni sau prietenii care se sedimentează și par a fi pe viață. Odată cu vârsta dispare încrâncenarea, mândria și dorința de a avea dreptate cu orice preț. Toate se pot întâmpla, dar o lași mai moale când știi cât înseamnă oamenii aceștia de lângă tine. Toleranța cred că este unul dintre cuvintele care se potrivesc vârstnicilor. Înveți să fii tolerant mai ales în cuplu, fiindcă multe trăsături de caracter negative, ținute în frâu la tinerețe, pot exploda la bătrânețe.

Ce ai simțit că ai pierdut odată cu trecerea anilor? Cât de mult te întorci cu gândul la trecut și cum te influențează asta?

Am pierdut multe experiențe posibile din lipsă de bani. Acum dacă aș avea bani tot nu aș putea face Bungee jumping, să conduc motocicleta, să sar cu parașuta sau alte chestii extreme, nerecomandate de la o vârstă încolo. Dar am pierdut și memorie, și energie și frumusețe. Nimic nu mai e ca la tinerețe, chiar dacă încă mă simt bine în pielea mea.

Ce ți-ai fi dorit să știi despre îmbătrânire când erai mai tânăr/ă?

Mi-aș fi dorit să știu și să aplic mai multe despre prevenție. Să fac sport mai mult că e mai ușor să ai deja o rutină decât să  începi la 50 de ani. Mi-aș fi dorit să pot să o las mai moale, să nu mă mai stresez pentru orice, din orice. Mi-aș fi dorit să înțeleg că nu-ți ridică nimeni statuie și că timpul liber e al tău nu al altora. Toată viața am muncit peste program, iar când am vrut să fac ceva pentru mine făceam după 10 seara, într-o stare de epuizare continuă.

Ce vârstă simți că ai în interior? Cum s-a schimbat nivelul tău de energie de-a lungul anilor?

Simt că am 35 – 40 de ani. A scăzut nivelul de energie, obosesc mai repede, dar tot sunt mai rapidă și mai agitată decât multe persoane din jurul meu, inclusiv mai tinere.

De ce ești cel mai mândru/mândră în această etapă a vieții tale?

Că am finalizat la 50 de ani studiile în filosofie (cu toate responsabilitățile de adult pe cap și cu probleme cu memoria) și vara asta (2026) am finalizat și masterul de Consiliere Filosofică. A fost un efort despre care am povestit câtorva apropiați, dar greu de explicat în cuvinte: câtă concentrare, câtă organizare, câte renunțări, câte speranțe dar și câte “fușerleri” ca să le pot face pe toate la un nivel acceptabil, fără să pierd vreunul din roluri din vedere. Student, angajat, mamă, soție, prietenă, gospodină (oricât mă ajută soțul, treabă acasă tot aveam). Mi-am permis luxul ca la final să plâng de bucurie, să mă eliberez și să merg mai departe.

Ce speri să faci sau să experimentezi în anii care vin? Ce experiențe sau lucruri îți mai dorești să trăiești?

Să călătoresc mult, să vorbesc fluent engleza, să ajung în toate centrele de longevitate importante din lume și să scriu despre ele, să experimentez tratamente și terapii destinate celor ca mine și să fiu în super formă fizică în următorii 50 de ani! Și să am success cu revista Longevity Mindset pe care o pregătesc de lansare.

Ce te sperie în legătură cu înaintarea în vârstă?

Pierderea celor dragi; bolile și suferința mea și a celor apropiați. Vreau să văd și să mă mișc până la adânci bătrâneți, ca să pot scrie, citi și plimba pe oriunde îmi doresc.

Ce îți oferă liniște când te gândești la anii care urmează?

Faptul că am un acoperiș sub cap; mă simt pregătită și echipată psihic cu resursele de a trece peste orice obstacol și simt că tot ce am făcut m-a pregătit sau mă pregătește pentru asta. Și tot citesc că optimismul ajută și a privi cu încredere spre viitor ajută, și eu am această încredere subconștientă pe care nu o pot explica. Știu că va fi bine și simt că e datoria mea să-i ridic și pe ceilalți dacă nu văd viitorul la fel de optimist ca și mine.

Ce sfat i-ai da versiunii tale mai tinere?

Să aibă mai multă încredere în ea și să se vadă mai frumoasă și mai deșteaptă decât s-a văzut toată viața. Să nu-i mai pese de ce spun sau cred alții despre ea.

Pe cine admiri dintre oamenii mai în vârstă și ce ai învățat de la acea persoană?

Îmi place Jane Fonda – că a făcut sport toată viața și că a fost o activistă. Admir persoanele articulate. Și-mi place Richard Branson pentru că încă face lucruri de admirat deși are o vârstă, deși s-a accidentat de câteva ori în “aventurile” sale și nu a renunțat. Îmi place cum gândește, îmi place ce a construit. Îmi place și cum îmbătrânește Oprah Winfrey. E genul de jurnalist care mi-ar fi plăcut să fiu.

În familie am un unchi, fratele cel mare al tatei, care are în prezent 87 de ani. Este un om bun, senin, cu un bun simț și o modestie provenite din traiul la țară, dar înțelept, neaoș în limbaj, calm dar și iute când e cazul. Dar atât de plăcut, privit și ascultat. Poate traiul la munte (pe malul lacului Bicaz) l-a făcut astfel, poate munca grea la pădure, în anii adolescenței sale, poate sărăcia de început, poate toată munca cu palmele și picioarele sale și totul clădit pe forță proprie. Încă are o gospodărie frumoasă și totul este construit acolo cu mâinile lui. Merge pe jos minim 3 kilometri cel puțin odată pe săptămână. Cred că am învățat cum să rezist și să apreciez modestia.

Ce obicei zilnic te ajută să îți păstrezi energia și starea de bine?

Cititul, scrisul în jurnal, respiratul, dormitul bine. Iau și câteva suplimente din protocolul lui David Sinclair.

Cum îți sărbătorești zilele de naștere în prezent și ce înseamnă ele pentru tine acum?

Am făcut o petrecere mare la 50 de ani și le-am promis prietenilor extinși pe care i-am invitat că ne vom vedea în acel format la fiecare 10 ani. Altfel nu prea sărbătoresc ziua de naștere deși mi-ar plăcea – iubesc și surprizele – însă noiembrie este o lună în care am foarte mulți sărbătoriți în familie și printre prieteni și până la final de lună când e ziua mea (pe 27), nu mai am resurse de a mă sărbători și pe mine. Asta și pentru că îmi place să am să pun pe masă ceva bun gătit de mine, ceva bun de băut, genul de răsfăț, mai mult decât un vin și o bere (ceva pentru cocktail sau prosecco etc).

Cum te gândești la finalul vieții?

Mi-aș dori să mor în somn, fără suferință. Încă analizez dacă să fiu incinerată sau îngropată. Nu am cumpărat loc de veci dar dacă voi decide că vreau o cruce mă voi îngriji și de acest aspect. Obiceiurile creștine presupun ca cineva de după tine să se îngrijească de groapă și pomeni și-mi pare împovărător. Mi-aș dori doar să mă țină minte cât mai multă lume, dar asta înseamnă să fac ceva de notorietate și cu impact la tineri până voi trece pe lumea cealaltă. Și am de gând să lucrez la asta.

Ce ai vrea ca oamenii mai tineri să înțeleagă despre îmbătrânire?

Aș vrea să înțeleagă că în tinerețe se pun bazele unei îmbătrâniri frumoase și că toate obiceiurile nocive din tinerețe se vor răsfrânge  în starea de la bătrânețe. Dar aș vrea să știe în același timp că nicicând nu te simți mai împlinit ca atunci când ai trecut prin multe și nu te mai sperie lucruri.

Ce moment sau întâmplare din viață a schimbat cel mai mult direcția în care ai mers?

Căsătoria. Cum ar fi fost viața mea singură? Aș mai fi realizat ceva singură? Mai mult, mai puțin? Știu sigur că dacă aș fi stat în concubinaj, fără acea hârtie de stare civilă, ne-am fi despărțit demult. Apoi chiar și copilul cred că a schimbat direcția, aveam multe planuri, inițial am zis că le-am pus pe hold, dar acum știu că sunt mai realizată și nu aș fi fost atât de împlinită dacă nu o aveam pe Maria. Deși ne pune răbdarea la încercare, este versiunea mai bună, mai frumoasă și mai haioasă a noastră.

În general am profitat în viață de oportunități, chiar dacă eram timidă și neîncrezătoare în forțele proprii. Dar aș putea spune că mi-am schimbat singură destinul în tinerețe, când eram studentă la drept desi îmi doream să devin jurnalistă. Am văzut pe tarabele de ziare un anunț de concurs, undeva la Casa Presei, pentru postul de redactor și nu cereau experiență, ci gramatică și imaginație. M-am dus, l-am luat și nu am mai terminat niciodată facultatea de drept și am făcut o muncă care în cea mai mare parte a ei mi-a plăcut. Am făcut și pauze de presă când mi s-a părut că totul e prea comercial și veniturile prea mici. Dar a fi journalist mă definește cel mai bine. Acum sunt doar colaborator în presă dar în rest fac comunicare și PR.

Care este cel mai mare regret al tău în viață? Dacă ai putea să o iei de la capăt, care este cel mai mare lucru pe care l-ai face diferit?

Regret că nu am studiat și educat mai mult la tinerețe (de exemplu să fii învățat foarte bine mai multe limbi străine), că nu am avut ambiția de a sta mai mult într-un loc de muncă ca să acced la funcții (poate aș fi fost mai bine plătită și mai respectată); am ajuns să regret că nu m-am angajat la stat (în tinerețe) ca să nu mai trec prin lipsă de joburi în anumite momente. Și regret ce am spus mai sus: că nu am avut mai multă încredere în mine.

Dacă aș putea să o iau de la capăt aș studia și aș călători mai mult. Nu m-aș mai grăbi să lucrez de la 19 ani în detrimentul studiilor, nu m-aș mai căsători la 24 de ani.

Ce se află sus pe „lista ta de dorințe”? Ce speri să realizezi, să atingi sau de ce pur și simplu te bucuri înainte de a muri?

Ce mi-aș dori? Să am success și să am bani la pensie 😂. Nu am de gând să mă opresc din a scrie, a crea și a citi, dacă vederea îmi permite, dar voi încetini însă ritmul. Dar ca să fac toate acestea am nevoie de bani iar pensia de journalist nu-mi oferă perspective încurajatoare. Poate voi câștiga din scris ori din consiliere filosofică oferită vârstnicilor care au mai mulți ani în față dar nu știu ce să facă cu ei și nu-îi găsesc sensul existenței. Oamenii nu mai fac copiii, iar dacă au copii aceștia pleacă – exact cum vedem în filme, iar vârstnicul are în față o viață lungă, uneori bună (fără mari probleme de sănătate) dar nu își mai vede scopul în viață. Cu aceștia aș vrea să fac eu consiliere, să le recomand cărți, să-i ascult.

Ce principiu sau idee îți ghidează viața în prezent?

Las lucrurile să vină și nu mă mai împotrivesc așa; anticipez cât pot și mă pregătesc cât pot, dar abia acum am realizat că nu pot schimba totul în viață, că unele lucruri nu țin de voința mea.

Dacă ar fi să descrii etapa actuală a vieții tale într-o singură propoziție, cum ar suna?

Recunoscătoare. In between spre ceva mult mai bun și de impact.

Ce înseamnă pentru tine o viață lungă trăită bine?

O viață în care să nu renunți la valorile tale, o viață cu prieteni și o viață pe picioarele tale, cu mintea ta, cu vederea ta. Dacă aș putea să-mi păstrez independența până în ultimul ceas, mă pot declara un om fericit.

Ce cărți, autori sau documentare recomanzi cuiva care vrea să privească viața și trecerea timpului cu mai multă înțelepciune?

Aș putea trece prin cărțile de longevitate care te ajută cu pași sau sfaturi concrete. Dar aș vrea să recomand cărți care te fac să te gândești singur la cum e mai bine să-ți trăiești viața: “Seneca. Scrisori către Luciliu”,  “Eseurile” lui Montaigne…

Ce loc din lume ai recomanda cuiva care are nevoie să se reconecteze cu sine sau cu natura?

Cred că orice conectare cu natura e bună. Pentru mine muntele și verdele pădurii și susurul izvorului sunt cea mai bună meditație. Visez să locuiesc într-o zonă cu pădure, suficent de departe de oraș cât să nu fie trafic dar în același timp aproape dacă am vreo urgență. În tot cazul, simt periodic nevoia să mă retrag în carapace, să stau singură, în liniște, să-mi refac bateriile. Simt că socializez prea mult, desi îmi plac prietenii, membrii familiei sau oamenii pe care îi cunosc la întâlniri. Mi-aș dori să stau în Elveția sau în Spania, în locuri în care să nu aud manele, gălăgie, oameni certându-se sau traficul infernal care îți mănâncă ani din viață și energie.

Dar aș recomanda că fiecare să-și găsească locul în care se simte bine, “acasă” sau ca acasă. Sunt recunoscătoare că locuiesc la casă, chiar dacă nu e într-o zonă foarte izolată. Totuși, seara pot asculta sunetul greierilor, pe care i-am înregistrat cu reportofonul pus pe pervazul dormitorului, timp de 30 de minute, și pe care îi ascult când sunt plecată, ca formă de meditație. Așadar “locul” diferă de la om la om. Important este cum te simți în acel loc.

Ce obicei de stil de viață legat de mișcare, hrană, odihnă sau timp pentru tine ai recomanda cuiva care vrea să îmbătrânească bine?

Somnul! Să facă orice este posibil să doarmă bine. Dacă ești odihnit ai chef și de plimbări care fac bine, și de sport, și de socializare. Mănânci ce trebuie, când trebuie, dacă nu ești defazat cu somnul. Să caute să mănânce cât mai sănătos, de la producători locali pentru că și asta contează dacă nu vrem să ne intoxicăm corpul cu tot felul de pesticide.

Dacă într-o zi ar trebui să apară câteva rânduri despre tine într-un necrolog sau într-o scurtă notă biografică, ce ai vrea să scrie acolo și cum ai vrea să te țină minte oamenii?

Aș vrea să scrie că am fost un om bun, o mamă bună, un prieten bun și o scriitoare minunată (deși nu am publicat nimic încă). Poate și că am fost amuzantă, înțelegătoare, empatică, un bun consilier filosofic și că am realizat o revistă de succes: Longevity Mindset!

Cam așa va arăta rubrica The Age Question

Am răspuns eu prima la întrebările pe care le voi adresa, de acum înainte, oamenilor pe care îi invit în această rubrică. Îmi doresc ca The Age Question să adune povești despre oameni și despre felul în care fiecare dintre noi își trăiește anii. Vârsta poate fi o cifră, o amintire, o stare de spirit, o experiență a corpului sau o perspectivă asupra viitorului. Pentru fiecare dintre noi înseamnă altceva și eu am citit cu mare interes aceste perspective la cei care au răspuns rubricii Oldster.

Așadar, începem cu o întrebare simplă:

Câți ani ai? Și vedem unde ne duce răspunsul, cât ești dispus să împărtășești din povestea vieții tale.