Îngrijirea medicală poate fi obositoare și consumatoare de timp, în special pentru seniori – mai ales când vine vorba de sănătatea ochilor. Oricare dintre noi s-ar simți uneori intimidat de cerințele sistemului medical. Fiecare parte a corpului pare să‑și fi revendicat, între timp, propriul său specialist: un medic de familie care ține harta de ansamblu, un cardiolog pentru inimă, un pneumolog pentru respirație, un diabetolog pentru echilibrul fragil al zahărului din sânge, un oftalmolog pentru ochi, un ginecolog sau un urolog pentru zonele despre care vorbim mai greu, un podiatru pentru pașii care ne duc zilnic mai departe, un gastroenterolog pentru digestia tuturor exceselor și, inevitabil, un dentist. Lista nu se termină aici și nici nu pare interesată să o facă.
Un vârstnic spunea odată, pe un culoar dintr-o sală de așteptare: „Sunt ca o mașină veche care are mereu nevoie de întreținere”. Poverile tratamentului – timp, bani, efort – îi determină pe mulți să amâne sau să evite vizitele la medic. Dar prevenția în sănătatea ochilor înseamnă responsabilitate și poate reduce costurile viitoare, inclusiv cele invizibile – cum ar fi pierderea vederii.
Acesta este motivul pentru care continui seria de articole despre prevenție în general și în particular despre îngrijirea ochilor, în colaborare cu chirurgul oftalmolog Dr. Teodor Holhoș, fondatorul rețelei de clinici Dr. Holhoș – cea mai mare rețea de oftalmologie privată din România.
După primele două interviuri – „Moduri reale de protecție a sănătății ochilor” și „Longevity mindset: Dr. Teodor Holhoș – De la verdictul analizelor la 226 km de anduranță” cu un interlocutor model, am vrut să înțeleg mai bine ce se întâmplă cu ochii noștri odată cu vârsta. Ce este normal? Ce putem preveni? Și mai ales, cum putem păstra o vedere clară chiar și după 60, 70 sau 80 de ani?
Îmbătrânirea ochilor: ce putem corecta, ce se poate preveni
Dr. Holhoș spune că, în realitate, vederea nu trebuie să se piardă odată cu înaintarea în vârstă. Afecțiunile care apar la vârste înaintate – presbiopia, cataracta, glaucomul – pot fi fie prevenite, fie tratate cu succes, inclusiv chirurgical.
Există tehnologii care permit înlocuirea cristalinului afectat de cataractă cu un cristalin multifocal, care pot elimina nevoia de ochelari. De asemenea, pacienții cu glaucom sau alte afecțiuni oftalmologice degenerative pot beneficia de intervenții care stabilizează și chiar îmbunătățesc vederea.
Presbiopia afectează aproape toți oamenii după 40 de ani, dar poate fi corectată, uneori definitiv, cu ajutorul intervențiilor moderne precum Presbyond. Cataracta, frecventă după 60 de ani, se tratează cu succes prin înlocuirea cristalinului afectat. Iar în unele cazuri, pacienții pot renunța complet la ochelari, alegând lentile trifocale sau multifocale care le redau vederea la toate distanțele.
Dr. Holhoș subliniază importanța controalelor periodice, dar și a stilului de viață: mișcarea, alimentația și controlul bolilor metabolice influențează direct sănătatea ochilor.
Ce spune chirurgul oftalmolog despre ochii vârstnicilor, operații, lentile și prevenție
Interviul cu Dr. Holhoș arată că tehnologia, experiența medicală și deciziile personale pot face diferența între a trăi cu disconfort vizual și a te bucura de viață. Controlul oftalmologic regulat nu este un moft, ci un instrument de prevenție care oferă independență și calitate a vieții – indiferent de vârstă.
Vederea e un dar. Iar îngrijirea ochilor nu ar trebui amânată niciodată.
Care sunt schimbările considerate normale atunci când înaintăm în vârstă și cum se modifică ochii după 60 de ani?
Începând aproximativ cu vârsta de 40 de ani, funcția vizuală intră într-un proces natural și ireversibil de deteriorare. În unele cazuri, este vorba de scăderea acuității vizuale din cauza apariției sau progresiei unui defect de refracție precum miopia sau hipermetropia. Acestea au cauze anatomice – respectiv, o formă mai scurtă sau mai alungită a ochiului pe axa pupilă-retină.
Însă afecțiunile oftalmologice care se corelează în mod obișnuit cu vârsta a treia sunt determinate de îmbătrânirea unor structuri ale ochiului precum cristalinul sau trabeculumul, o structură anatomică responsabilă de drenajul umorii apoase, acel lichid care umple ochiul.
De asemenea, la această vârstă apare presbiopia, o afecțiune determinată de pierderea elasticității cristalinului și care se manifestă prin dificultatea de a vedea bine de aproape. Presbiopia este diagnosticată mai devreme, de regulă înainte de vârsta de 40 de ani, la pacienții cu hipermetropie.
De asemenea, odată cu această vârstă crește semnificativ riscul apariției unor boli oftalmologice cum sunt cataracta sau glaucomul. Cataracta constă în opacifierea cristalinului, un proces care survine în mod natural; cu cât înaintăm în vârstă, cu atât riscul apariției cataractei este mai mare. Glaucomul, o afecțiune gravă în care presiunea lichidului intraocular crește necontrolat, riscând să afecteze în mod ireversibil nervul optic, este favorizat atât de vârstă, cât și de factori precum diabetul sau, mai frecvent, de hipertensiunea arterială.
Presbiopia este inevitabilă? De ce oamenii nu mai pot citi la apropiere odată cu vârsta?
Presbiopia afectează, în diferite grade, aproape toate persoanele cu vârsta de peste 40 de ani. Procesul de rigidizare a cristalinului este inevitabil, consecința fiind pierderea puterii de acomodare a ochiului la distanțe apropiate. Simptomele sunt ușor de recunoscut: pacienții cu presbiopie tind să îndepărteze obiectul (o carte, eticheta unui produs etc.) pentru a putea citi. Presbiopia poate debuta mai târziu sau poate avea o formă mai ușoară. Uneori, ea poate fi compensată parțial de celălalt ochi; dar ea apare inevitabil la persoanele peste 40 ani.
Este posibil ca o persoană de peste 60 de ani să nu poarte deloc ochelari, dacă are grijă de sănătatea ochilor?
Modificările fiziologice ale structurilor oculare care apar odată cu vârsta sunt ireversibile și în general inevitabile. Chiar și în cazul acelor pacienți care nu au avut niciodată probleme de vedere ca miopia sau hipermetropia, este foarte greu ca aceștia să evite portul ochelarilor după o anumită vârstă. Motivul este simplu: ochiul și structurile sale îmbătrânesc, iar starea generală de sănătate sau stilul de viață nu pot împiedica acest proces natural.
Pe de altă parte, trebuie să subliniem că o dietă și un stil de viață adecvat, renunțarea la fumat, evitarea abuzului de alcool, exercițiul fizic etc. sunt foarte importante pentru că reduc riscuri majore la adresa vederii, precum cel de glaucom. Din acest punct de vedere, este o mare diferență între o persoană sănătoasă, care poartă ochelari cu dioptrii mici doar atunci când are nevoie, de exemplu când conduce mașina, și un pacient cu diabet și HTA care trebuie să se monitorizeze strict pentru că are un risc mare de a face glaucom și de a-și pierde parțial sau total vederea.
Există situații în care cineva poate renunța la ochelari după o anumită vârstă datorită unei intervenții chirurgicale?
Cu siguranță. Unul dintre avantajele operației cu implant de cristalin (aceeași care se realizează și pentru eliminearea cataractei), care constă în înlocuirea cristalinului natural opacifiat cu unul artificial, este faptul că această corecție este definitivă. În funcție de tipul de cristalin ales – mono sau trifocal – pacientul fie va avea nevoie de o singură pereche de ochelari, fie de niciuna. Cristalinele trifocale (sau multifocale) oferă o vedere clară la toate distanțele, eliminând complet nevoia de a purta ochelari.
De asemenea, pacienții cu presbiopie pot beneficia de operația Presbyond, intervenție chirurgicală ce poate corecta acest defect de vedere. Există mai multe tipuri de intervenții chirurgicale pentru corecția presbiopiei, Presbyond oferind în acest moment cele mai bune rezultate pentru o vedere clară la toate distanțele. Operația este recomandată în special acelor pacienți pentru care corecția refractivă se potrivește cel mai bine (adică persoanele care tocmai au trecut de pragul vârstei de 40 de ani, cu presbiopie și risc redus de cataractă, deci nu sunt candidați pentru o operație de înlocuire a cristalinului).
Care sunt cele mai frecvente operații oftalmologice după 60 de ani și în ce situații sunt recomandate?
Intervențiile cele mai frecvente după vârsta de 60 de ani sunt, cu siguranță, cele de cataractă, urmate de intervențiile pentru glaucom (pentru scăderea presiunii intraoculare) și de cele pe retină (pentru decolare de retină, rupturi retiniene, membrane retiniene, retinopatii diabetice, detașare de corp vitros etc.). Aceste intervenții au ca scop păstrarea funcției vizuale, nu sunt operații de elecție.
Cataracta este cauza principală pentru care se ajunge la oftalmolog după vârsta de 60 de ani.
Care este rata de reușită a acestor intervenții și ce rezultate se așteaptă în mod realist?
Depinde foarte mult de tipul de patologie, de tipul intervenției, de comorbidități, dacă acestea există, de modul în care pacientul respectă protocolul de follow-up etc.
Dacă vorbim de operația de cataractă cu implant de cristalin, atunci aceasta are o rată de succes practic de 100%. Este una dintre cele mai comune, dacă nu chiar cea mai comună, intervenție din oftalmologie, fiind practicată de zeci de ani. Rezultatul operației depinde în principiu de tipul de cristalin ales: dacă este monofocal, pacientul va avea nevoie de o pereche de ochelari (de regulă, pentru a vedea de aproape). Dacă este ales un cristalin multifocal, numit și trifocal, atunci nevoia de ochelari este definitiv eliminată, odată cu riscul de cataractă.
Cum aleg pacienții tipul potrivit de cristalin / lentilă intraoculară după operația de cataractă? Ce diferențe există între lentilele monofocale, multifocale și cele EDOF?
Alegerea cristaliului depinde de preferințele pacientului. Cristalinele monofocale creează un singur focar, astfel că pacientul va avea nevoie de ochelari pentru a vedea de aproape (de exemplu, pentru a citi), însă oferă, comparativ, cea mai bună calitate optică. Cristalinele multifocale creează două sau trei focare distincte, pentru vederea la distanță, de aproape și la distanțe intermediare, oferind cel mai mare grad de independență față de ochelari. Cristalinele EDOF (Extended Depth of Focus) oferă o calitate acceptabilă a vederii la aproape toate distanțele, cu excepția celei de aproape (pacientul are în continuare nevoie de ochelari pentru citit). Recomandarea finală vine în urma consultului și a discuției cu medicul oftalmolog.
Se poate corecta și dioptria odată cu operația de cataractă, astfel încât pacientul să vadă mai bine și la distanță, și la apropiere?
Da, cristalinele multifocale corectează definitiv și viciile de refracție, astfel că pacientul nu mai are deloc nevoie de ochelari.
Ce afecțiuni oculare sunt des întâlnite la vârsta a treia, dar adesea ignorate de pacienți?
La vârsta a treia, recomandăm screeningul oftalmologic la interval de un an sau la 6 luni, dacă există semne sau risc crescut de afecțiuni oculare precum retinopatii, cataractă sau glaucom. Riscurile sunt în mod particular crescute la pacienții cu diabet moderat spre sever și/sau hipertensiune arterială. Retinopatiile diabetice, dacă nu sunt depistate la timp, pot afecta iremediabil vederea. La fel și glaucomul cu unghi deschis (forma cronică, în care lichidul intraocular se drenează parțial, iar nervul optic este afectat gradual); dacă pacientul nu merge în mod regulat la control la oftalmolog, se poate întâmpla să descopere glaucomul atunci când e deja prea târziu. Simptome precum pierderea graduală a vederii periferice nu trebuie în niciun caz atribuite vârstei, deoarece pot semnala un glaucom în evoluție. Am întâlnit în practică pacienți care au ajuns prea târziu la medic, cu afecțiuni foarte grave, pentru că au ignorat astfel de simptome.
Cum face diferența un pacient între o „vedere încețoșată de vârstă” și un simptom care ar trebui să trimită urgent la oftalmolog?
Pierderea bruscă sau parțială a vederii centrale sau a celei periferice este un motiv de mers urgent la medic. A nu se confunda cu scăderea acuității vizuale (de exemplu dificultăți la citire). Semne precum apariția unei „cortine” în câmpul vizual, sau a unor puncte luminoase plutitoare (flocoane), halouri, vedere dublă (mai ales într-un singur ochi), durere intensă, roșeață puternică a corneei sau apariția unor secreții sunt toate semne că trebuie să mergeți urgent la medic.
Ce este degenerescența maculară și cum poate o persoană să recunoască primele semne?
Degenerescența maculară legată de vârstă (DMLV) este o afecțiune gravă, care apare odată cu vârsta și care constă în deteriorarea maculei (partea centrală a retinei, responsabilă de vederea fină). Este principala cauză de pierdere a vederii centrale la persoanele vârstnice.
Ca simptome, în DMLV liniile drepte apar strâmbe, pacientul vede distorsiuni ale literelor sau fețelor, vede o pată gri ori neagră în centrul câmpului vizual sau constată o scădere a vederii centrale într-unul din ochi.
Glaucomul este diagnosticat târziu? Există simptome pe care pacienții le ignoră frecvent?
Din păcate da, glaucomul este destul de des diagnosticat târziu. Singura modalitate de prevenție, pe lângă stilul de viață sănătos (controlul tensiunii arteriale și al glicemiei, renunțarea la fumat) este controlul periodic, cu măsurarea tensiunii oculare. Forma cu evoluție lentă a glaucomului dă de obicei semne timpurii, precum pierderea treptată a vederii periferice, dar poate fi asimptomatic ani de zile, de aceea este foarte important controlul periodic.
Forma acută, în care lichidul intraocular nu mai este drenat deloc, debutează brusc, cu simptome imposibil de ignorat: durere intensă oculară, durere puternică de cap, greață, vărsături, scădere pronunțată a vederii, ochi roșu și dur la palpare, pacientul vede halouri colorate pronunțate etc.
Cât de mult a schimbat tehnologia modernă (laser, AI, imagistică de înaltă rezoluție) modul în care tratați pacienții în vârstă?
În general, afecțiunile oculare corelate cu vârsta avansată nu sunt determinate de anatomia ochiului, ca defectele de refracție cu care se confruntă pacienții tineri. Afecțiunile oculare ale bătrâneții țin de cristalin, de retină și/sau de alte structuri ale ochiului. Aparatele de diagnostic au devenit mult mai precise și performante, ne permit să vedem schimbări chiar înainte ca acestea să dea orice simptome.
Ce aparate sau proceduri moderne folosiți în clinică și ce diferență fac acestea pentru pacienții seniori?
Suntem printre foarte puținele clinici din țară care oferă practic întregul spectru de intervenții oftalmologice, cu excepția transplantului de cornee, pentru care procesul de autorizare este în curs. De asemenea, în Clinicile Dr. Holhoș realizăm operația Presbyond, pentru corecția presbiopiei, care oferă rezultate clinice excelente și este potrivită pentru majoritatea pacienților care nu au risc de cataractă.
Există intervenții sau tehnologii oftalmologice care nu se pot realiza încă în România, dar se fac în alte țări?
În această privință suntem în rând cu celelalte țări europene – pacienții români au astăzi la dispoziție practic aceeași gamă de intervenții la care au acces germanii, francezii sau americanii. Sigur că este posibil să existe unele variații ale unor proceduri care să nu fie realizate și în România, în funcție și de echipamentele utilizate, dar absolut toate procedurile majore se fac și aici, la același nivel ca în Occident.
Care este impactul bolilor precum diabetul, colesterolul crescut și hipertensiunea asupra sănătății ochilor seniorilor?
Hipertensiunea arterială este un factor major de risc pentru afecțiuni ale retinei și glaucom. Diabetul și hipercolesterolemia, de asemenea, pot avea repercusiuni serioase asupra sănătății retinei; colesterolul mărit poate duce la ocluzii arteriale retiniene, iar diabetul este o cauză directă a retinopatiei diabetice sau a edemului macular.
Lentilele de ochelari „anti-blue light” mai sunt utile la vârsta a treia? Contează expunerea la ecrane?
Da. Expunerea la ecrane afectează atât retina, cât și capacitatea de acomodare a ochiului, în special la persoanele tinere, contribuind la apariția sau agravarea or defecte de vedere ca miopia. Nu este niciodată prea târziu pentru a ne proteja ochii. Se recomandă în special persoanelor care lucrează mult timp în aer liber să poarte ochelari cu filtru UV, deoarece radiația ultravioletă este un factor major de risc pentru retină.
Există un supliment sau un tip de alimentație dovedit științific ca benefic pentru ochi după 60 de ani?
Da, anumite suplimente cu formule speciale (cu vitamine, zinc, cupru, luteină și zeaxantină, suplimente numite AREDS2) au rezultate clinic demonstrate în încetinirea progresiei DMLV, însă acestea ar trebui administrate doar la recomandarea medicului specialist. Dieta mediteraneeană, precum și fructele de pădure, sunt la rândul lor demonstrate ca având un rol benefic pentru sănătatea ochilor.
Fumatul, expunerea la soare sau alcoolul accelerează degradarea vederii?
Toate trei afectează funcția vizuală, în moduri diferite. Fumatul este, probabil, cel mai nociv, deoarece are și efecte sistemice. Expunerea la soare fără ochelari de soare cu filtru UV, timp de mai multe ore pe zi, pe durata a ani de zile, poate afecta retina, ducând inclusiv la degenerescență maculară, o afecțiune care nu poate fi vindecată, ci doar ținută sub control. Abuzul de alcool poate afecta direct nervul optic din cauza toxicității alcoolului. În același timp, consumul în exces de alcool duce la deficit de vitamina B1 și B12, având un impact indirect asupra funcției vizuale. Renunțarea definitivă și timpurie la fumat și la consumul excesiv de alcool elimină riscurile asociate. Însă dacă nervul optic este deja afectat, răul nu mai poate fi reparat.
Contează pentru sănătatea ochilor să păstrăm un stil activ, cu plimbări în aer liber și activitate fizică ușoară?
Da, la orice vârstă. Activitatea fizică este indicată tuturor, de la copiii preșcolari la persoanele de vârsta a treia. Efectele sunt benefice în special la copii, pentru care nu există limită de timp pentru joaca afară. Expunerea la aer curat și la lumină naturală ajută ochiul să acomodeze, protejând ochii de riscul de apariție a miopiei.
La vârste înaintate, exercițiul fizic contribuie la menținerea unei stări generale bune de sănătate, având beneficii certe asupra sănătății ochilor.
Există o vârstă considerată „prea înaintată” pentru operația de cataractă?
Nu. În mod curent, operăm fără probleme pacienți de 80-90 de ani. Pot fi operați inclusiv pacienți de vârstă centenară. Operația de cataractă se poate face indiferent de vârstă, singura condiție fiind ca pacientul să nu aibă comorbidități care reprezintă contraindicații (glaucom avansat, degenerescență maculară etc.) sau afecțiuni cardiace sau pulmonare severe.
După intervenții chirurgicale, cât durează în medie recuperarea vederii la un pacient senior?
Depinde de intervenție, dar în general vorbim de un termen de 24-48 de ore pentru intervențiile minim invazive cu implant de cristalin sau dacă vorbim de injecții intravitreene sau tratamente laser pt retinopatie diabetică sau glaucom. Și la operațiile de cataractă la pacienți foarte vârstnici (peste 80 de ani), recuperarea poate dura mai mult. Dar în general recuperarea este lipsită de complicații.
Ne puteți povesti un caz emoționant sau reprezentativ în care vederea unui pacient în vârstă s-a schimbat radical în bine?
Amintesc des de pacientul de 103 ani, cu cataractă avansată, dar care dorea să mai conducă tractorul. După operație a văzut din nou ca în tinerețe, și a putut să conducă tractorul în continuare.
Dacă ar fi să transmiteți un singur mesaj celor care au trecut de 60 de ani, care ar fi acel principiu esențial pentru a păstra ochii sănătoși cât mai mult timp?
Nu este niciodată prea târziu să vă protejați ochii. Mergeți la control la oftalmolog cel puțin o dată pe an și respectați indicațiile medicului.
Renunțați la fumat și consumați alcool cu moderație. Țineți sub control tensiunea arterială, colesterolemia și glicemia. Faceți mișcare de oricâte ori aveți ocazia, preferabil în aer liber. Iarna, pe zăpadă, și vara la mare purtați ochelari de soare cu filtru UV. Și mâncați pe cât posibil sănătos și echilibrat.
…………………………….
Dincolo de detaliile medicale, acest dialog despre ochi și îmbătrânire spune, de fapt, o poveste despre autonomie. Despre capacitatea de a rămâne prezent în propria viață, de a citi, de a recunoaște chipuri, de a merge singur pe stradă, de a conduce, de a munci sau pur și simplu de a te bucura de lumină. Sănătatea ochilor nu este un lux și nici o preocupare secundară, ci una dintre condițiile esențiale ale calității vieții la vârsta a treia.
Ce reiese constant din răspunsurile Dr. Teodor Holhoș este că îmbătrânirea ochilor nu înseamnă automat pierderea vederii. Multe dintre afecțiunile asociate vârstei – presbiopia, cataracta, glaucomul, degenerescența maculară – pot fi depistate din timp, monitorizate corect și, în multe cazuri, tratate cu succes. Tehnologia modernă, experiența chirurgicală și accesul la investigații de înaltă precizie fac posibil ca inclusiv pacienți foarte vârstnici să își recapete vederea sau să o stabilizeze pe termen lung.
Dar poate cea mai importantă idee este aceasta: prevenția în sănătatea ochilor nu se rezumă la aparate sau operații. Ea începe cu decizia de a merge la control anual, continuă cu asumarea unui stil de viață echilibrat și se sprijină pe informare. Vederea nu se pierde brusc, în cele mai multe cazuri. Se degradează lent, tăcut, iar tocmai de aceea este ușor de ignorat – până când devine prea târziu.
Ochii îmbătrânesc odată cu noi, dar nu trebuie abandonați odată cu vârsta. Iar grija pentru sănătatea ochilor este, poate, unul dintre cele mai clare gesturi de respect față de propria viață – indiferent câți ani avem.
Health is the new wealth!
AMOR FATI,
Oana
