„Viața cumpătată te poate face să ajungi la bătrânețe, pe care, dacă nu trebuie s-o dorești, nici nu trebuie s-o respingi. Este plăcut să fii cu tine cât mai mult timp, atunci când ai ajuns vrednic să te bucuri de tine” (Seneca. Scrisori către Luciliu).
„N-am să renunț la bătrânețe, dacă mă va lăsa întreg, întreg prin ce e mai bun în mine”, zice Seneca într-una din Scrisorile către Luciliu (editura Humanitas, București, 2020, pag. 185). De aceea și ținta mea este de 100 de ani sănătoși și funcționali (fizic și mental). Atât mi-am propus să trăiesc și fac tot ce pot ca acest lucru să fie posibil. Să-i las pe cei dragi cu o amintire legată de fragilitatea mea în loc de vivacitatea mea și să fiu pentru ei o povară, ar fi pentru mine o tragedie.
Statisticile și inovațiile tehnologice, suplimentele și descoperirile științifice îmi spun că pot schimba posibilitatea acestei amintiri în bine, dacă iau prevenția în serios. La începutul secolului al XX-lea, speranța de viață a crescut, deoarece vaccinurile, antibioticele și îngrijirea medicală mai bună au salvat mai mulți copii de la moarte prematură și au tratat eficient infecțiile. Am învățat să ne adaptăm limitărilor noastre fizice și mentale, ajutați de medicină.
Ar fi păcat ca așteptările noastre să se micșoreze, să alegem activități și proiecte din ce în ce mai restrânse, pentru a ne asigura că le putem îndeplini odată ce înaintăm în vârstă. Dacă lăsăm copiilor spațiul de a-și trăi propria viață independent și fără grija noastră, atunci sentimentul de sufocare, că am trăit prea mult pe lângă ei, nu ar trebui să-i stingherească. Așadar, mi-am propus să trăiesc până la 100 de ani!
Astăzi, sunt la jumătatea vieții și fac zi de zi lucruri mărunte care să contribuie la healthspan-ul și lifespan-ul meu. Mi-am propus să ajut și pe alții să atingă acest target pentru că e mai plăcut să știi că poți face bine și altora, iar angajamentul meu de viață sănătoasă să fie un exemplu pentru cei care vor să ia aminte. În plus, cred că schimbarea modului de a gândi este primul pas către o viață mai bună. Și am atâtea de făcut! Cred că partea a doua a vieții fiecăruia poate fi mai împlinită decât prima și poți atinge chiar succesul, așa cum a fost cazul lui Jose Saramago (a publicat după 50 de ani și a luat premiul Nobel pentru Literatură la 76 de ani), Julia Child, Arianna Huffington, Martha Stewart, Charles Darwin și alții.
Voi testa și experimenta obiceiuri sau produse și voi povesti apoi efectele, pentru că vreau să trăiesc mai mult, dar fără boală.
100 de ani este un target care-i face pe cei care mă cunosc să zâmbească neîncrezător. Dar dacă nu ne propunem sau nu ne dorim să fim sănătoși pentru a trăi mai mult și nu facem ceva în acest sens, doar moștenirea genetică nu este suficientă (genele pot fi responsabile doar de aproximativ 20-30% din variația generală a duratei de viață a unui om).
”Cred că oamenii îmbătrânesc când nu se mai gândesc la viitor. Dacă vrei să descoperi vârsta adevărată a oamenilor, ascultă-i. Dacă vorbesc despre trecut și despre toate lucrurile care s-au întâmplat și pe care le-au făcut înseamnă că au îmbătrânit. Dacă se gândesc la visurile lor, la aspirații, la ceea ce mai așteaptă cu entuziasm să li se întâmple – atunci sunt tineri” – zice Peter Attia în încheierea cărții sale Outlive, citându-și un prieten. Și eu cred la fel și de aceea mi-am propus să trăiesc până la 100 de ani, adică până în 2074! Să mă bucur și să prețuiesc timpul petrecut cu soțul, copilul, nepoții, frații și surorile mele și cu prietenii și vecinii mei dragi.
Dacă voi atinge vreun declin care să-mi fure capacitatea de a crea, munci, zâmbi sau gândi, desigur că nu țin să fiu patetică și să trăiesc ca o legumă. Scriu asta doar ca o paranteză pentru cei care se vor grăbi pe măsură ce citesc să-mi amintească răul în care pot decade oamenii. Știu că orice e posibil dar eu lucrez la un alt posibil pentru mine… J) și mai știu că „puțini sunt cei pe care o lungă bătrânețe îi duce nevătămați până la moarte; pentru mulți viața lâncezește într-o zacere fără folos” (Seneca. Scrisori către Luciliu). Așadar, a trăi mult și bine este și un privilegiu pentru care trebuie să fiu recunoscătoare.
Strategie de viață sănătoasă
Totul începe cu un plan. Pentru a ajunge la cei 80, 90 sau 100 de ani. Peter Attia spune că scopul acestui exercițiu – de a te gândi ce plan ai pentru restul vieții tale – este să-i facă pe oameni să se concentreze pe propria lor perioadă de final a vieții și îi face mai conștienți despre importanța duratei de sănătate.
Între 70 – 75 de ani capacitățile fizice și cognitive se diminuează la aproape 50%.
Prevenția e importantă și toți ar trebui să facem ceva pentru o viață sănătoasă, pentru ca ultima parte a vieții să fie una de bucurie, nu de teamă/frică (de boală, singurătate etc).
Strategia trebuie să includă tactici pe toate palierele care au legătură cu longevitatea sănătoasă: mișcarea (sportul), somnul, sănătatea emoțională, nutriția și medicamentele (hormoni sau suplimente).
„Una din principalele caracteristici ale îmbătrânirii este că ne este afectată capacitatea fizică. Pierdem din forță și masă musculară la fiecare zece ani, oasele noastre devin fragile și articulațiile înțepenesc, iar echilibrul dă rateuri, un aspect pe care mulți bărbați și multe femei îl descoperă într-un mod neplăcut, căzând de pe o scară sau coborând o bordură… Atât nivelul de activitate, cât și masa musculară intră într-un declin abrut cam după vârsta de 65 de ani și apoi chiar și mai abrupt după 75 de ani”, mai spune Peter Attia în cartea sa Outlive. Știința și arta longevității, apărută în 2023 la editura Lifestyle.
Pe lângă strategie, o listă de obiective (pentru cei 100 de ani!) e binevenită. Ce anume vrei să poți face la o anumită vârstă? Pentru mine, dechatlonul centenarilor propus de Peter Attia pacienților săi sună mai mult decât promițător. Unele dintre activitățile propuse seamănă cu niște probe sportive adevărate, în timp ce altele sunt mai apropiate de activități din viața de zi cu zi, iar altele pot să reflecte interesele fiecăruia (spre exemplu eu aș vrea să particip la competiții de înot pentru seniori la 70 de ani, pentru care să încep să mă antrenez acum, după 50 de ani).
Așadar, îmi doresc să pot face:
1. O drumeție de 2,5 km pe dealuri
2. să mă ridic de pe podea prin forță proprie, folosind maxim un braț pentru susținere
3. Să ridic un copil de 10 kg de jos
4. Să car două pungi cu cumpărături de 2,5 kg fiecare pe o anumită distanță
5. Să ridic o valiză de 10 kg în compartimentul de bagaje al avionului
6. Să-mi mențin echilibru pe un picior timp de 30 de secunde, cu ochii deschiși (cu ochii închiși, 15 secunde)
7. Să fac sex
8. Să urc patru etaje în 3 minute
9. Să deschid un borcan (asta îmi e greu deja de-acum… 🙈)
10. Să fac 30 de sărituri consecutive cu coarda
11. Să înot 800 de metri în 20 de minute
12. Să merg cu câte o ganteră de 13 kg în fiecare mână, timp de un minut
13. Să fac 5 tracțiuni (acum nu pot niciuna…)
14. Să urc 90 de trepte în 2 minute (VO2 max = 32)
15. Să stau atârnată un minut (acum pot 10 secunde)
16. Să merg în drumeție cu un rucsac de 10 kg în spate timp de o oră
17. Să-mi duc singură bagajul
18. Să urc un deal abrupt
19. Să îmi dau perdelele de la geam jos singură și să le pun la loc
20. Să conduc mașina cu viteza legală, nu mai încet de atât
Ca să ajung la toate cele de mai sus atunci când voi fi octogenară, nonagenară sau centenară, intenționez să-mi fac de-acum mai multe analize, toate inspirate de recomandările doctorului Attia. Sunt curioasă și ce teste se propun în protocoalele clinicilor de longevitate din România, dar voi reveni cu articole pe această temă.
Dar iată ce pași/teste îmi planific să fac eu (pentru a prinde 100 de ani) și încurajez și pe alții:
– Test pentru vârsta biologică
– Test pentru a identifica genotipul APOE (apoliproteina E), gena corelată cu riscul de boală Alzheimer (o persoană care are alela e4, de risc crescut, aproape sigur va face boala Alzheimer).
– Test pentru nivelul de acid uric – pentru că nivelurile ridicate pot stimula depunerea de grăsime și pentru că este corelat cu tensiunea arterială ridicată. Nivelul ridicat de acid uric este un semnal de alarmă legat de sănătatea metabolică, de dietă sau de ambele.
– Testul oral de toleranță la glucoză sau OGTT – măsoară răspunsul corpului la insulină, una dintre cele mai critice măsurători pentru evaluarea sănătății metabolice; testul demonstrează cum zahărul este absorbit de celule, iar rezultatele anormale semnalează modificări metabolice severe care cresc riscul de a dezvolta diabet și boli cardiovasculare.
– Tomografie cardiacă – pentru a descoperi calcifieri în arterele coronariene, un indiciu al aterosclerozei avansate.
– Colonoscopie.
– Testul lipoproteinei Lp(a)-P – un instrument util de screening al sângelui pentru diagnosticarea afecțiunilor cardiace și evaluarea riscului de a dezvolta boli vasculare.
– Testul LDL-P (sau ApoB) – testele LDL-P și ApoB se recomandă atunci când panoul standard de lipide nu reușește să ofere o evaluare precisă a riscului de boală cardiovasculară. Intervalele optime ale acestor substanțe în sângele cuiva sunt: ApoB (mg/dL) <65; LDL-P (nmol/L) <1000
– Testul ALT (Alanin transaminaza) – ALT este o enzimă din ficat – centrul de putere a metabolismului uman. Testul ALT evaluează sănătatea ficatului, deoarece dacă organul este deteriorat, ALT se scurge în sânge. Nivelul ridicat de ALT din sânge semnalează leziunile celulelor hepatice.
– Analiza DEXA a oaselor bazinului și a coloanei vertebrale lombare prin măsurarea BDM (bone mineral density – densitatea minerală osoasă) – pentru descoperirea osteopeniei sau osteoporozei.
– Test pentru nivelul VO2 maxim (rata maximă la care o persoană poate utiliza oxigenul, cel mai puternic marker pentru longevitate). Un VO2 max ridicat (măsurat printr-un test pe banda de alergare) este mai bun pentru sănătatea generală și longevitate decât unul mai scăzut.
– Test pentru forța de strângere a mâinii – prezice cât de mult vei trăi; o forță scăzută de strângere la vârstnici este considerată un simpom al sarcopeniei (atrofia musculară specifică vârstei înaintate).
- – și altele, dar cu astea as incepe…
- – (sugestii extrase din cartea Outlive. Știința și arta longevității)
”Trebuie să ne întrebăm totuși dacă această ultimă parte a vieții cuiva este drojdie sau tot ce-i mai limpede și mai curat într-însa, dacă judecata este întreagă, dacă simțurile slujesc spiritul, dacă sufletul nu este sleit și de mai înainte mort. Căci are mare importanță dacă cineva își prelungește viața sau numai moartea. Dacă trupul nu mai e bun de nimic, de ce să nu eliberezi un suflet care se chinuiește?” – zice Seneca în Scrisori către Luciliu (editura Humanitas, pag 184-185), punctând ceea ce e bine să fim conștienți cu toții, că o bătrânețe fără luciditate și mobilitate este una care pare că ne agățăm de viață și fugim de moarte. Ceea ce nici măcăr eu nu-mi doresc, chiar dacă mi-am propus să trăiesc 100 de ani. Câteva sfaturi de la Centenari puteți citi aici.
Concluzia mea în închiere este că dacă vrem să ne creștem speranța de viață, să ne depășim strămoșii, să trăim mai mult și mai bine (un articol inspirațional aici), trebuie să muncim zilnic, puțin câte puțin, pentru a merita viața bună (lifespan și healthspan).
Health is the new wealth!
AMOR FATI,
Oana
Credit Foto: Alexandra Dumitru
(pentru
