Branson, Branson, Branson. Nu mă mai satur de exemplele pe care le dă omul ăsta, de voinţa de care dă dovadă, de cum îşi organizează timpul mutând munţii din loc (adică determinând oamenii să facă ceva). Trebuie să devii antreprenor, numai şi dacă încerci să urmezi sfaturile lui Branson. Are o abilitate aparte de a explica lucrurile simplu, când afacerile de care vorbeşte sunt destul de complicate şi pline de cifre. Are un stil aparte de a conduce care ar fi util şi altor antreprenori, dacă l-ar copia. Dă un exemplu cum a angajat pe cineva în stufful său: persoana a expus ideea pe când Branson se ridica din pat, i-a plăcut, apoi l-a întrebat cum vrea să sune funcţia, au vorbit rapid şi detaliile financiare şi omul a fost angajat. Iar instinctul lui Branson nu a dat greş. Apoi, sunt destul de interesante culisele afacerilor lui globale. Adică, mai de fiecare dată, sunt implicate nume de companii la fel de cunoscute ca şi brandul Virgin. În plus, grija faţă de ideile angajaţilor e demnă de urmat. Şi chiar şi gestul lui, de a umbla cu carneţelul după el să-şi noteze, pe scurt, ce idei îi mai vin sau ce observaţii are de făcut. Se pune mereu în pielea clienţilor şi astfel reuşeşte să schimbe lumea. De exemplu, a sesizat cândva că lumina din avioane e prea difuză. Cineva a creat apoi o lumină adecvată fiecărui gust. A sesizat că mâncarea de la business clas este monotonă şi urât prezentată. Compania lui aviatică – Virgin Atlantic oferă acum contra unui cost modic, ce vrea să servească fiecare. Tot în avioanele lui poţi beneficia de masaj, manichiură, pedichiură şi poţi sta pe chat cu alţi pasageri. Toate, doar în folosul clienţilor.
Acum are o preocupare constantă spre mediu şi a vorbit în carte despre documentarul „Un adevăr incomod”, care a luat şi premiul Oscar, pe teme de încălzire globală. Sper să îl găsesc şi eu cu subtitrare.
Cred că îl mai admir şi pentru faptul că a suferit de dislexie şi totuşi a reuşit în viaţă, că a abandonat şcoala la 16 ani şi asta nu l-a împiedicat să devină un antreprenor redutabil.
