Nici în ”Fiica ascunsă” (carte apărută la editura Pandora M) Ferrante nu are o poveste cu prea multă intrigă (ca în ”Zilele abandonului”), dar introspecția și felul cum își analizează relația cu fiicele și rolul de mamă sunt remarcabile. Rolul de părinte, de mamă, este cu siguranță rolul cuiva care a trăit pe propria piele unele din lucrurile pe care le scrie.
Tetralogia Napolitană (încă nu pot să spun qvartet… pentru că în România nu a apărut și volumul IV) scrisă de italianca Elena Ferrante (pseudonim, încă nu se cunoaște numele real al autoarei) m-a făcut să las totul de-o parte câteva ore bune până am parcurs toate paginile.
A doua carte a Elenei Ferrante începe să capete forța cu care ne-a obișnuit naratoarea. Dacă este să o luăm cronologic, e ca și cum și-a făcut încălzirea pentru cele patru romane care au constituit Tetralogia Napolitană și care sunt geniale
În vacanță am avut un teanc de cărți apărute la editura adolescenților și celor aflați la prima tinerețe – editura Epica Publishing – cu coperți frumoase, titluri atractive și conținut care te face să plutești. Astăzi am să vă povestesc despre Girl Online (volumul unu și doi), scrisă de tânăra Zoe Sugg, alias Zoella, vlogger în Marea Britanie.
Scrisă în 2004 și publicată de editura Polirom în 2012, cartea iraniencei Parinoush Saniee – ”Cel care mă așteaptă” – este copleșitoare și vorbește despre regimul și traiul iranienilor din perioada anilor 70 – 80. Cartea a impresionat pe toată lumea, dacă este să mă iau după multele recenzii de care a beneficiat sau după interviurile pe care le-a acordat celor interesați de cultură.
de Oana Grecea O brânză care există și astăzi, o specialitate născută în Castilia și vândută la prețuri mari în întreaga lume a născut o poveste pe cinste. Romanul (”Camera de povestit. O istorie despre iubire, trădare, răzbunare și cea mai formidabilă brânză din lume”, apărut la editura Publica) pornește de la ”Paramo de Guzman…
Titlul cărții – ”Lapte negru”, nu-mi crea nicio așteptare. Chiar nu m-aș fi gândit până să citesc coperta patru a volumului lui Elif Shafak (apărut la editura Polirom) că este o metaforă referitoare la laptele de mamă și negru de la amărăciunea provocată de maternitate.
Cine a spus că presa scrisă moare? Citindu-l pe Gladwell și scrierile lui lungi, pot afirma că așa arată viitorul. Sub formă de articole analiză-eseu, lungi și bine documentate. Contractul lui Max Gladwell ca jurnalist la New Yorker prevede circa 40.000 – 50.000 de cuvinte/an, ceea ce poate părea puțin.
Nici nu stiu ce e mai frumos, cartea sau filmul. Oricum, nu e aproape nicio diferenta intre ele. Încă o dată, scrierile pornite de la realitate se dovedesc mai valoroase decât ficțiunile pure. Romanul Orele de Michael Cunningham, apărut la editura Polirom în colecția Top 10+ (Capodopere ale literaturii), spune povestea a trei destine feminine din timpuri…
de George Moise O carte pe care am citit-o uşor şi cu mult interes, pentru că societatea japoneză mă fascinează foarte mult. Eram curioasă cum s-a adaptat cineva acolo, cât e de greu să înveţi limba, ce obiceiuri au şi cât de mult ţint cont de tradiţii. George Moise a reuşit să pomenească şi povestească…
Interesantă şi emoţionantă. Bazată pe fapte reale, chiar dacă mare parte din ea este şi ficţiune. Mă bucur să citesc iar o carte scrisă de o jurnalistă, rod al unui efort de documentare depus de ea. Asta mă încurajează cumva, adică contrazice zicala că toţi ziariştii sunt nişte scriitori rataţi. Autoarea alternează momentele din prezent…
Motto: UN BĂRBAT CU DOUĂ CASE ÎŞI PIERDE MINŢILE. UN BĂRBAT CU DOUĂ FEMEI ÎŞI PIERDE SUFLETUL. Proverb chinezesc Este emoţionantă şi foarte umană, ca tot ce scrie Tony Parsons. De asemenea, poate fi şi foarte adevărată, deşi nu mi s-a întâmplat să iubesc două persoane deodată. Cred că graniţa între înşelat şi neînşelat este…
Primești în inbox, o dată pe săptămână, ce citesc, învăț și testez despre longevitate, sănătate și stilul de viață care te ține în putere și cu energie cât mai mult timp posibil. Fără spam; oricând te poți dezabona.