Când vreau să scriu despre o carte pun de obicei, în titlul postării, numele ei. Dar dincolo de celebritatea povestirii ”Strania poveste a lui benjamin Button”, mai degrabă aș vrea să îl menționez pe autor – F. Scott Fitzgerald, un clasic care nu displace nici în prezent.
Cartea asta – Prizonierul cerului, de Carlos Ruiz Zafon, apărută la editura Polirom am citit-o dintr-o răsuflare. Aproape nu am apucat să notez citate sau vorbe înțelepte ale personajelor pentru că mă interesa intriga.
Titlul cărții – ”Lapte negru”, nu-mi crea nicio așteptare. Chiar nu m-aș fi gândit până să citesc coperta patru a volumului lui Elif Shafak (apărut la editura Polirom) că este o metaforă referitoare la laptele de mamă și negru de la amărăciunea provocată de maternitate.