Skip to content Skip to sidebar Skip to footer

Tag: poveste

”O zi” cât o viață

Dacă aveți 20 de ani puteți vedea în carte cum evoluează dragostea într-o relație. Dacă aveți 30 de ani, puteți citi cu plăcere schimbările prin care ați trecut și pe care autorul, David Nicholls, le-a surprins foarte bine. Iar dacă aveți 40 de ani, veți recunoaște radiografia sentimentelor și iubirilor prin care trece un om normal până la această vârstă. Așa se face că, “O zi”, cartea apărută la editura Litera, este un besteller internațional, publicat în 31 de țări. Este pur și simplu o poveste de dragoste cu sentimente și emoții prin care trecem cu toții la un moment dat al vieții noastre. Eroina romanului, Emma Morley, definește foarte bine povestea; “Orice s-ar întâmpla mâine, am avut azi“ pentru că relația ei de prietenie cu Dexter a început pe când avea 20 de ani (într-o singură zi, de 15 iulie) și s-a sfârșit în jurul vârstei de 40 de ani. Doi tineri colegi, se cunosc la absolvire, dar mediul social din care provin îi face să privească viața în mod diferit. Ea este o fată săracă, modestă dar muncitoare și foarte deșteaptă, el provine dintr-o familie bogată și crede că viața îi aparține și poate face orice își dorește. Autorul le prezintă viața, timp de aproape 20 de ani, în fiecare zi de 15 iulie. Cei doi prieteni sunt uneori împreună, alteori separat, dar viețile lor sunt invers proporționale cu succesul avut.

Read More

Iertati-ma ca nu sunt japonez

de George Moise O carte pe care am citit-o uşor şi cu mult interes, pentru că societatea japoneză mă fascinează foarte mult. Eram curioasă cum s-a adaptat cineva acolo, cât e de greu să înveţi limba, ce obiceiuri au şi cât de mult ţint cont de tradiţii. George Moise a reuşit să pomenească şi povestească de toate acestea şi m-a făcut să îndrăgesc societatea japoneză dar să nu-mi doresc să fac parte din vreo familie de-a lor. Nu cred că aş putea suporta atâtea reguli şi o viaţă ca un mic roboţel. Dar în schimb admir curăţenia şi atitudinea lor faţă de mediu, şi cum au toate lucrurile puse la punct. Volumul este dedicat mamei autorului şi soţiei lui, japoneza Miwako, singurele femei din viaţa lui (zice autorul), cărora nu are nimic să le reproşeze. Oricum, demn de admirat curajul lui Moise de a vrea să trăiască într-o societate complet diferită de a noastră.

Read More