Nici în ”Fiica ascunsă” (carte apărută la editura Pandora M) Ferrante nu are o poveste cu prea multă intrigă (ca în ”Zilele abandonului”), dar introspecția și felul cum își analizează relația cu fiicele și rolul de mamă sunt remarcabile. Rolul de părinte, de mamă, este cu siguranță rolul cuiva care a trăit pe propria piele…
Când vreau să scriu despre o carte pun de obicei, în titlul postării, numele ei. Dar dincolo de celebritatea povestirii ”Strania poveste a lui benjamin Button”, mai degrabă aș vrea să îl menționez pe autor – F. Scott Fitzgerald, un clasic care nu displace nici în prezent.
Dacă aveți 20 de ani puteți vedea în carte cum evoluează dragostea într-o relație. Dacă aveți 30 de ani, puteți citi cu plăcere schimbările prin care ați trecut și pe care autorul, David Nicholls, le-a surprins foarte bine. Iar dacă aveți 40 de ani, veți recunoaște radiografia sentimentelor și iubirilor prin care trece un om normal până la această vârstă. Așa se face că, “O zi”, cartea apărută la editura Litera, este un besteller internațional, publicat în 31 de țări. Este pur și simplu o poveste de dragoste cu sentimente și emoții prin care trecem cu toții la un moment dat al vieții noastre.
Eroina romanului, Emma Morley, definește foarte bine povestea; “Orice s-ar întâmpla mâine, am avut azi“ pentru că relația ei de prietenie cu Dexter a început pe când avea 20 de ani (într-o singură zi, de 15 iulie) și s-a sfârșit în jurul vârstei de 40 de ani. Doi tineri colegi, se cunosc la absolvire, dar mediul social din care provin îi face să privească viața în mod diferit. Ea este o fată săracă, modestă dar muncitoare și foarte deșteaptă, el provine dintr-o familie bogată și crede că viața îi aparține și poate face orice își dorește. Autorul le prezintă viața, timp de aproape 20 de ani, în fiecare zi de 15 iulie. Cei doi prieteni sunt uneori împreună, alteori separat, dar viețile lor sunt invers proporționale cu succesul avut.
”Camera”, de Emma Donoghue (carte apărută la editura Trei) te impresionează încă de la prima răsfoire, respectiv de la opiniile de pe copertă. Nu are cum să nu te fascineze o poveste cu o tânără răpită de langa familia ei, sechestrată și ținută într-o cameră timp de 7 ani, iar ultimii cinci dintre aceștia împreună…
de George Moise
O carte pe care am citit-o uşor şi cu mult interes, pentru că societatea japoneză mă fascinează foarte mult. Eram curioasă cum s-a adaptat cineva acolo, cât e de greu să înveţi limba, ce obiceiuri au şi cât de mult ţint cont de tradiţii. George Moise a reuşit să pomenească şi povestească de toate acestea şi m-a făcut să îndrăgesc societatea japoneză dar să nu-mi doresc să fac parte din vreo familie de-a lor. Nu cred că aş putea suporta atâtea reguli şi o viaţă ca un mic roboţel. Dar în schimb admir curăţenia şi atitudinea lor faţă de mediu, şi cum au toate lucrurile puse la punct. Volumul este dedicat mamei autorului şi soţiei lui, japoneza Miwako, singurele femei din viaţa lui (zice autorul), cărora nu are nimic să le reproşeze. Oricum, demn de admirat curajul lui Moise de a vrea să trăiască într-o societate complet diferită de a noastră.