După citirea cărții de corespondențe ”literare”- ”Frantumaglia – Viața și scrisul meu”, editura Pandora M, Elena Ferante este încă o necunoscută pentru cititorii săi. Deși dezvăluie câte ceva despre ea, nu spune tot. Este un autor care dorește să aibă succes datorită cărților sale și nu datorită personalității sale.
Scrisă în 2004 și publicată de editura Polirom în 2012, cartea iraniencei Parinoush Saniee – ”Cel care mă așteaptă” – este copleșitoare și vorbește despre regimul și traiul iranienilor din perioada anilor 70 – 80. Cartea a impresionat pe toată lumea, dacă este să mă iau după multele recenzii de care a beneficiat sau după…
”Mâncatul ne produce și bucurie, și plăcere estetică, ne faciliteză rememorări și solidarități, ne ajută să înțelegem cine suntem”
Titlul cărții – ”Lapte negru”, nu-mi crea nicio așteptare. Chiar nu m-aș fi gândit până să citesc coperta patru a volumului lui Elif Shafak (apărut la editura Polirom) că este o metaforă referitoare la laptele de mamă și negru de la amărăciunea provocată de maternitate.
Motto:
UN BĂRBAT CU DOUĂ CASE ÎŞI PIERDE MINŢILE. UN BĂRBAT CU DOUĂ FEMEI ÎŞI PIERDE SUFLETUL. Proverb chinezesc
Este emoţionantă şi foarte umană, ca tot ce scrie Tony Parsons. De asemenea, poate fi şi foarte adevărată, deşi nu mi s-a întâmplat să iubesc două persoane deodată. Cred că graniţa între înşelat şi neînşelat este foarte subţire şi uneori dintr-o nevoie de moment poţi distruge o relaţie de-o viaţă (pe viaţă). În tot cazul, într-un trio conjugal, mereu cel puţin o persoană are de suferit groaznic. Sunt curioasă dacă viaţa din Shanghai descrisă în carte se apropie de ce se întâmplă în realitate.
Sotia mea favorita este un roman despre bărbatii si femeile timpului nostru - despre conflictele lor, despre bucuriile lor şi despre dorinţele lor secrete. Este o carte despre momentul când aventura şi obsesia se sfârşesc şi începe adevărata dragoste.