Rareori mai întâlnești astăzi povești cu fete frumoase devenite regine. Ar mai fi poate Kate Middleton (Ducesa de Cambridge), dar ea este încă prințesă, pe când Regina Noor a Iordaniei era înainte de asta o simplă fată frumoasă americancă, pe nume Lisa. Doar că soarta ei nu s-a încheiat cu au trăit fericiți până…
Voi vorbi aici despre cartea “Confesiuni” scrisă de americanca Joide Rhodes și pe care mi-am dorit-o în cadrul campaniei vALLuntar, campanie de plantare a copacilor puși la dispoziție de Romsilva. (Nu uitați, la fiecare 15 comentarii se plantează un copac!)
Unul dintre cele 60.000 – 80.000 de gânduri pe care le avem în medie în fiecare zi a fost acesta: să citesc această carte și să văd dacă îmi controlez gândurile sau mă controlează ele pe mine. Bineînțeles, procesul este mult mai amplu decât pare la prima vedere, însă citirea cărții ”Puterea minții” de James…
De altfel, în carte am găsit multe similitudini cu gândirea balcanică, dar am putut cunoaște și realitățile istorice ale fostei Iugoslavii din timpurile copilăriei și tinereții lui Emir Kusturika: „În Balcani, emoția nu exprimă numai bucuria sau numai tristețea, ci ambele la un loc“. Despre această carte Le Figaro Magazine spune că este „o autobiografie…
”Camera”, de Emma Donoghue (carte apărută la editura Trei) te impresionează încă de la prima răsfoire, respectiv de la opiniile de pe copertă. Nu are cum să nu te fascineze o poveste cu o tânără răpită de langa familia ei, sechestrată și ținută într-o cameră timp de 7 ani, iar ultimii cinci dintre aceștia împreună…
Fara unele dintre ele, viata ar fi fost de neimaginat. Daca nu ar fi fost scrierea, acest post nu ar fi fost posibil. Daca nu s-ar fi descoperit tiparul, eu nu as fi putut citi aceasta carte (”50 de idei geniale care au schimbat lumea”, de John Farndon). Daca nu s-ar fi descoperit cafeaua, nu as fi apucat sa stau treaza sa citesc si sa scriu despre cele 50 de idei geniale care au schimbat lumea.
Unele dintre ele iti vin instantaneu in minte (cum ar fi Internetul, clasat pe primul loc in schimbarea omenirii), altele te intrebi cui i-au trecut prin cap sa le enumere (cum ar fi ”Evolutia prin selectie naturala” sau ”Guvernul”). Cine a citit ”Secretul” poate spune ca e un fel de ”Multumesc” adresat pentru fiecare lucru care ne-a schimbat viata, care acum este ceva obisnuit pentru noi. Acum, pe bune, cine ar putea trai fara ”retele de electricitate” sau fara ”telefon”? Aceste categorii, dar si altele, sunt dintre cele pe care eu le numesc indispensabile, si meritau mentionate in aceasta lista.
Citindu-l pe Pleşu realizezi uneori cât eşti de mic şi cât este el de mare (la propriu şi la figurat). Cartea este sofisticată la fel ca şi el, vorbele sunt meşteşugit exprimate şi multe paragrafe sau chiar capitole te pierd pe parcurs dacă nu eşti cât de cât în temă. Subiectul despre îngeri nu m-ar fi interesat foarte tare, dacă nu aş fi vrut să văd ce are Pleşu de spus. Cartea este o documentare a lui în acest sens dar şi părerea lui proprie şi personală.
O carte „grea”, care te provoacă să fii la înălţimea cuvintelor exprimate, ca să poţi înţelege subtilităţile autorului. Dar o carte care merită citită.
Volumul de eseuri Bunul-simţ ca paradox are un efect de “alarmare a inteligenţei”: o alertă produsă în interiorul structurilor betonate ale inteligenţei, menită să o elibereze, să-i insufle, astfel, curajul firescului sau, cum spune autorul, “îndrazneala de a fi banal” (firescul e în fond un act de curaj): cu alte cuvinte, inteligenţa este îndemnată spre o permanentă “dislocare” din sine, pentru a se salva de la osificarea în propriile abstracţii şi a se lepăda de aroganţele ce o mărginesc, act de curaj ce este posibil doar prin mijlocirea vitală a bunului simţ. Luciditatea, întemeiată în bunul simţ, nu poate fi decât liberă: mişcarea ei nu e nici haotică, nici mecanică, ci coerentă. E o coerenţă vie care exclude deopotrivă risipirea în haosul afectelor şi încremenirea în mecanica abstracţiilor. Această coerenţă se naşte din tensiunea în care se reunesc (sub semnul bunului-simţ), susţinându-se şi sporindu-se reciproc, luciditatea şi sentimentul; scindarea acestei unităţi vii face ca ambele părţi esenţiale să sucombe iremediabil în prostie, ratând, ca atare, libertatea. Cum spune Paleologu, nu inteligenţa este contrariul prostiei; “contrariul prostiei e bunul-simţ”.
O poveste de iubire, continuarea bestsellerului Mănâncă, roagă-te, iubeşte
De pe coperta cărţii:
La începutul lui 2010 a apărut în SUA, într-un prim tiraj de un milion de exemplare, Committed, mult așteptata continuare a cărții care a făcut-o celebră pe Elizabeth Gilbert, Mănâncă, roagă-te, iubește. A devenit imediat Numărul 1 pe lista de bestselleruri nonfiction a publicației New York Times. În februarie 2011 a apărut în ediție broșată. Între timp, Committed a fost tradusă, sub diverse titluri, în numeroase limbi și figurează pe listele de bestselleruri din multe țări.
Mi-a plăcut cartea, mai ales maniera de prezentare exterioară, pentru că e ştiut că îmi plac unele cărţi şi pentru că sunt lucioase, miros frumos sau.. pur şi simplu mă inspiră. În fine, subiectul e drăguţ dezbătut, doar că uneori a trebuit să sar peste anumite pasaje socio-istorice care povestesc mult prea în amănunt cum erau căsătoriile în anumite vremuri (unele mult prea imemoriale pentru timpul ăsta). Dar nu-mi pare rău că am cumpărat-o şi că am petrecut ceva timp în preajma ei, fie măcar pentru plăcerea pe care am avut-o ţinând-o în mână.
Mănâncă, roagă-te, iubește... și mai departe?
Elizabeth Gilbert s-a căsătorit cu iubitul ei brazilian, întâlnit în Bali.
ELISABETH GILBERT este autoarea bestsellerului „Mănâncă, roagă-te, iubeşte”, bestseller internaţional, vândut în cinci milioane de exemplare în întreaga lume. Din ediţia românească, publicată la Editura Humanitas în 2008, s-au vândut în mai puţin de un an 30.000 de exemplare. Eu cred că numărul lor a crescut după apariţia filmului cu aceiaşi denumire, avându-i ca interpreţi pe Julia Roberts şi Javier Bardem.
Dar „Ultimul bărbat american”, mai puţin inspirată decât cartea ajunsă ecranizare, a fost finalistă în cursa pentru premiile National Book Award şi National Book Critics Circle Award. În 2002, New York Times a desemnat-o printre „cărţile remarcabile” ale anului.
În carte, autoarea face portretul acestui erou contemporan (Eustace Conway) care trăieşte, aşa cum ne-am dori mulţi dintre noi, în deplină armonie cu natura.
Nu am avut răbdare niciodată să o urmăresc la vreo emisiune Tv pe Aurora Liiceanu, să o ascult şi să văd dacă mă impresionează. I-am citit ocazional articolele din revistele de femei, mi-au plăcut, dar nu m-au impresionat ca şi cărţile sale.
Am început – şi cred că am nimerit bine – cu „Prin perdea”, carte uşor autobiografică, cu un limbaj comun omului simplu dar cu atât de multe metafore. Am aflat o grămadă de lucruri demult uitate de pre vremea lui Ceauşescu (aveam doar 14 ani când a venit Revoluţia), am aflat despre ea şi restricţiile/persecuţiile prin care a trecut. Din păcate, nu am subliniat foarte multe rânduri din carte, doar din neglijenţă, nu că nu mi-ar fi plăcut. Oricum, pentru că a povestit foarte mult despre relaţia cu fiul ei, m-am apucat să citesc şi „Scrisori către fiul meu” al lui Gabriel Liiceanu (tatăl biologic al lui Ştefan). Fiul celor doi trăieşte, studiază şi şi-a făcut o familie în Japonia.
În afara experienţelor interesante din care a ieşit cu succes, mi-a plăcut cum dă exemple din analizele psihologice pe care le-a făcut de-a lungul timpului unor pacienţi, dar şi cum observă ca un psiholog, totul.