The 2026 World Happiness Report, Viewed Through the Lens of Longevity: Why People Who Have a Positive Outlook on Life Live Better

I looked Raportul mondial al fericirii și rețelelor sociale prin prisma longevității. M-am uitat la felul în care oamenii își evaluează propria viață, la relațiile pe care le păstrează (în timp) și la modul în care mediul social și digital le influențează starea de bine.

Fericirea și longevitatea sunt legate direct prin calitatea relațiilor: oamenii cu conexiuni sociale și intergeneraționale puternice au un risc mai mic de îmbolnăvire și trăiesc mai mult, arată atât Raportul mondial al fericirii 2026, cât și studiul din Archives of Gerontology and Geriatrics Plus pe care îl menționez mai jos.

România a urcat un loc față de anul trecut, de la 35 la 34 (cu un scor de 6,563), în Raportul mondial al fericirii 2026, într-un clasament cu Finlanda, Islanda și Danemarca pe primele trei locuri. Costa Rica ajunge pentru prima dată pe locul 4, cea mai bună poziție obținută vreodată de o țară din America Latină.

Clasamentul a folosit media evaluărilor vieții din perioada 2023–2025, astfel încât diferența dintre cele două ediții reflectă mai ales schimbarea treptată a percepției asupra vieții, nu o modificare bruscă produsă într-un singur an.

Merită să privim raportul prin lentila unui alt studiu, publicat în 2026 în Archives of Gerontology and Geriatrics Plus, despre calitatea relațiilor intergeneraționale și atitudinile pozitive față de viață („Intergenerational relationship quality links generativity to positive life attitudes in community-dwelling older adults: a cross-sectional mediation study”). Cercetarea, realizată pe 200 de adulți în vârstă din Egipt, arată că generativitatea, adică dorința de a contribui la binele celor din generațiile următoare, este asociată cu o atitudine mai pozitivă față de viață, iar calitatea relațiilor dintre generații mediază parțial această legătură. Cu alte cuvinte, felul în care rămânem conectați cu ceilalți poate transforma sentimentul că avem un rol și un scop într-o perspectivă mai bună asupra propriei vieți.

Atitudinile față de viață la vârsta adultă reflectă evaluările generale ale indivizilor cu privire la sens, acceptare, optimism și orientare existențială. Atitudinile pozitive față de viață au fost asociate cu reziliența, bunăstarea emoțională și longevitatea, în timp ce atitudinile negative sunt legate de simptome depresive, anxietate și rezultate mai slabe în materie de sănătate. Relațiile de familie, în special legăturile intergeneraționale, se numără printre cei mai influenți factori sociali care modelează aceste atitudini; oferă securitate emoțională, continuitate a identității și un sentiment de apartenență pe tot parcursul vieții . În consecință, calitatea relațiilor intergeneraționale poate funcționa ca un mecanism relațional prin care motivația generativă este tradusă în atitudini de viață mai pozitive. Adulții în vârstă cu atitudini mai pozitive față de viață pot fi mai înclinați să se angajeze în comportamente generative și să perceapă relațiile lor intergeneraționale mai favorabil.

Așadar, să ai o relație bună cu părinții, frații și celelalte rude ale tale, ori cu copiii adulți este mult mai bine inclusiv pentru sănătatea psihică și speranța ta de viață.

Privit din această perspectivă, raportul mondial al fericirii capătă o relevanță aparte pentru longevitate. Fericirea măsurată aici este strâns legată de felul în care oamenii își evaluează viața, iar cercetarea despre relațiile intergeneraționale ne ajută să înțelegem cât de mult contează contextul în care această evaluare se formează. Relațiile apropiate, sentimentul că ai pe cine să te bazezi, încrederea, libertatea de a-ți conduce propria viață și sentimentul de scop apar, în cercetările despre wellbeing, ca resurse care susțin oamenii de-a lungul întregii vieți.

Câteva date despre raportul mondial al fericirii

Raportul privind fericirea la nivel mondial este publicat de Centrul de Cercetare a Bunăstării de la Universitatea din Oxford, în parteneriat cu Gallup, Rețeaua ONU de Soluții pentru Dezvoltare Durabilă și un comitet editorial independent.

Clasamentele se bazează pe o medie pe trei ani a evaluării medii a calității vieții de către fiecare populație. Experții încearcă apoi să explice variațiile între țări și în timp, utilizând factori precum PIB-ul pe cap de locuitor, speranța de viață sănătoasă, existența cuiva pe care să se poată baza, sentimentul de libertate, generozitatea și percepțiile asupra corupției.

Acești factori ajută la explicarea diferențelor dintre națiuni, în timp ce clasamentele în sine se bazează exclusiv pe răspunsurile pe care oamenii le dau atunci când sunt rugați să își evalueze propriile vieți.

Finlanda este lider mondial în ceea ce privește fericirea pentru un nou an consecutiv, cu un scor mediu de 7,764 (din 10) atunci când li s-a cerut să își evalueze viața.

Costa Rica (4) urcă pe cea mai bună poziție a sa din istorie, continuând o ascensiune de mai mulți ani de la un minim de la locul 23 în 2023, în timp ce fosta campioană a clasamentului, Elveția (10), reintră în top 10 după o absență de un an.

Tendințele ascendente continue pentru țări precum Kosovo ( 16), Slovenia (18) și Cehia (20) subliniază convergența nivelurilor de fericire între Europa Centrală și de Est și Europa de Vest.

Clasamentul din 2026 marchează al doilea an consecutiv în care niciuna dintre țările vorbitoare de limbă engleză, Noua Zeelandă (11), Irlanda (13), Australia (15), Statele Unite (23), Canada (25) și Regatul Unit (29), nu apare în top 10, doar jumătate dintre acestea fiind în top 20. Națiunile aflate în sau în apropierea zonelor de conflict major rămân la coada clasamentului.

Pentru o țară precum România, interesantă este și poziția pe care o avem în raport cu vecinii europeni. Polonia este pe 24, Serbia pe 30, România pe 34, iar Bulgaria se află mai jos în clasament. În același timp, Slovenia ajunge pe 18, iar Cehia pe 20. Raportul observă o apropiere treptată a nivelurilor de fericire între Europa Centrală și de Est și Europa Occidentală, tendință în care intră și evoluțiile României.

Finlanda, pentru al nouălea an consecutiv pe primul loc,  are un ansamblu de condiții care fac viața mai previzibilă și relațiile sociale mai sigure: încrederea în ceilalți, sprijinul social, libertatea de a face alegeri, instituțiile funcționale și sentimentul că există oameni pe care te poți baza. Lecția de longevitate a Finlandei? O viață lungă și bună se construiește și în jurul mediului în care trăim, al siguranței sociale și al relațiilor pe care ne putem baza. Sănătatea individuală contează enorm, însă sănătatea unei vieți are și o dimensiune socială.

Costa Rica este interesantă și pentru publicul preocupat de longevitate deoarece țara are una dintre cele cinci Zone Albastre clasice, Peninsula Nicoya, unde oamenii ajung frecvent la vârste foarte înaintate. În cultura locală, familia, comunitatea și activitatea cotidiană rămân foarte prezente în viața oamenilor, iar conexiunile dintre generații fac parte din această structură socială.

Ce se întâmplă când conexiunea ajunge pe ecran

Ediția din acest an al raportului mondial al fericirii este dedicată relației dintre fericire și social media. Cuprinde nouă capitole, dintre care mai multe analizează direct mediul digital și efectele lui asupra bunăstării. Datele PISA folosite în raport provin din 47 de țări și privesc adolescenți de 15 ani. Ele arată că tinerii care petrec mai mult de șapte ore pe zi pe rețelele sociale au un nivel de wellbeing mult mai scăzut decât cei care petrec mai puțin de o oră.

Raportul face însă o distincție importantă între felurile în care oamenii folosesc internetul. Comunicarea, învățarea, accesul la știri și crearea de conținut se asociază cu evaluări mai bune ale vieții, în timp ce utilizarea pasivă a fluxurilor sociale, jocurile și navigarea fără un scop anume se asociază cu evaluări mai slabe, mai ales la niveluri ridicate de utilizare. În analiza internațională, platformele bazate pe fluxuri algoritmice, conținut vizual și influenceri apar mai des în relație cu scăderea satisfacției față de viață decât platformele folosite în primul rând pentru comunicare.

Efectul estimat al utilizării internetului asupra bunăstării diferă între generații: este puternic negativ pentru Generația Z, moderat negativ pentru Millennials, aproape de zero pentru Generația X și ușor pozitiv pentru Baby Boomers.

Această diferență este relevantă pentru discuția despre îmbătrânire. Adulții mai în vârstă apar în date ca fiind mai rezilienți la efectele negative asociate utilizării internetului, în parte pe fondul unor niveluri mai stabile de încredere, al atașamentului față de comunitate și al unei utilizări digitale mai moderate. Pentru generațiile tinere, raportul găsește în schimb o deteriorare mai accentuată a încrederii interpersonale, a activității sociale percepute și a frecvenței întâlnirilor cu ceilalți.

Dacă o parte a problemei contemporane este pierderea unor legături sociale consistente, relațiile dintre generații pot deveni un spațiu în care încrederea, apartenența și sentimentul de utilitate se reconstruiesc. Cercetarea pe adulți în vârstă arată că simpla existență a generativității contează, însă calitatea relației este cea care face legătura dintre dorința de a contribui și o atitudine pozitivă față de viață.

Relațiile dintre generații sunt și o resursă pentru longevitate

Raportul mondial al fericirii arată cât de important este pentru wellbeing să existe încredere, sprijin social, conexiune și oameni pe care te poți baza. Studiul despre relațiile intergeneraționale arată ce se întâmplă la nivelul unei relații concrete: atunci când oamenii din generații diferite păstrează legături de calitate, sentimentul de scop și dorința de a contribui se pot transforma într-o perspectivă mai pozitivă asupra propriei vieți.

Raportul Mondial privind Fericirea din 2026 confirmă ceea ce cercetătorii în domeniul longevității spun de ani de zile: fericirea este un set de condiții, încredere, sprijin social, scop, libertate, generozitate și puterea relațiilor și încrederea în comunitate, care pot fi construite și menținute la orice vârstă.

Pentru mine, această idee se leagă direct de felul în care am scris aici despre longevitate. În articolul „Lecții de longevitate de la centenari. Ce avem de învățat de la oameni care au ajuns la 100 de ani”, una dintre lecțiile care revine este tocmai importanța relațiilor și a rămânerii conectat la ceilalți. Centenarii intervievați vorbesc despre familie, prieteni, activitate și despre păstrarea interesului pentru viață.

Aceeași idee apare și în cartea „O viață câștigată. Cum câștigi mai mult decât ani”, unde am scris despre relații, sens, implicare și menire ca elemente ale unei vieți împlinite. Longevitatea pe care o căutăm este, până la urmă, una în care anii suplimentari rămân conectați la ceea ce face viața valoroasă.

Iar în „Cum vreau să trăiesc până la 100 de ani“, întrebarea este formulată dintr-o perspectivă personală: ce vreau să pot face la 80, 90 sau 100 de ani și cum îmi construiesc de acum viața care să-mi permită să ajung acolo? Relațiile intră firesc în această ecuație, alături de mișcare, somn, prevenție, alimentație, curiozitate și sănătatea mintală.

Cum se măsoară fericirea unei țări

Raportul Mondial al Fericirii 2026 (World Happiness Report 2026) are 272 de pagini și este construit în jurul a nouă capitole: „Executive summary: happiness and social media”, „International evidence on happiness and social media”, „Social media is harming adolescents at a scale large enough to cause changes at the population level”, „Translating scientific evidence into effective policies for health and technology requires care”, „Adolescent life satisfaction and social media use: gender differences in an international dataset”, „Social media, wasting time, and product traps”, „Problematic social media use and adolescent wellbeing: the role of family socioeconomic status across 43 countries”, „Internet use, social media, and wellbeing: the role of trust, social connections, and emotional bonds” și „Social media use and wellbeing in the Middle East and North Africa”.

Pentru a analiza diferențele dintre țări și evoluția lor, raportul ia în calcul și factori precum PIB-ul pe cap de locuitor, speranța de viață sănătoasă, sprijinul social, libertatea de a face alegeri, generozitatea și percepția corupției.

Raportul include 136 de țări în clasamentul principal. Pentru că media este calculată pe trei ani, un eveniment produs într-un singur an poate avea un efect mai redus asupra poziției finale, iar schimbările dintre țări se văd mai bine ca tendințe decât ca reacții la un moment punctual.

Poate cea mai importantă idee pe care o iau din aceste aproape 300 de pagini este una foarte simplă: felul în care ne evaluăm viața contează pentru felul în care o trăim, iar această evaluare se formează în relație cu oamenii și lumea din jurul nostru. Fericirea are o dimensiune personală, însă datele o leagă constant de încredere, sprijin, libertate, generozitate și conexiuni sociale.

Iar aici longevitatea și fericirea se întâlnesc într-un punct esențial. O viață lungă are nevoie de ani, dar o viață lungă și bună are nevoie și de motive pentru care merită să îi trăiești. Relațiile dintre generații pot fi una dintre aceste resurse: pentru cei mai tineri, oferă apartenență și perspectivă; pentru cei mai în vârstă, oferă rol, sens și sentimentul că experiența lor continuă să conteze. Studiul din 2026 despre relațiile intergeneraționale arată că această legătură dintre oameni poate susține o atitudine mai pozitivă față de viață.

Asta schimbă puțin întrebarea cu care am putea privi clasamentul fericirii. În loc să ne întrebăm doar unde se află România, Finlanda sau Costa Rica, merită să ne uităm la ceea ce fac oamenii atunci când își construiesc o viață pe care o pot privi cu satisfacție, indiferent de vârstă: își păstrează relațiile, rămân implicați, au un scop, se bazează unii pe alții și găsesc motive să privească înainte cu o anumită încredere.

Pentru longevitate, acesta este poate cel mai valoros rezultat al raportului din 2026: o perspectivă pozitivă asupra vieții nu este doar o stare de spirit. Este parte din felul în care construim o viață pe care vrem să o trăim mai mult timp.