The Age Question #56. Liliana Pântea, bibliotecara minune din comuna Hangu, județul Neamț

Am observat că doar oamenii talentați și altruiști fac lucruri de impact chiar (și) atunci când comunitatea din care fac parte are sub 3.000 de locuitori. Liliana Pântea, bibliotecara din comuna Hangu, județul Neamț, este unul dintre ei. Am încercat să mă pun în pielea ei și mi-a fost greu să accept, la prima vedere, că o singură persoană poate să mute munții, să scrie proiecte, să organizeze activități și serbări și tot felul de minuni pentru copiii din Hangu, deși meseria ei este de bibliotecară, iar copiii sunt elevii altor dascăli. Mulți dintre noi am fi abandonat de mult “lupta” dacă primeam, în loc de mulțumiri, invidie sau reproșuri că facem mai mult decât cere fișa postului. Așa că Liliana a înființat o asociație, Asociația Culturală Hangu, ca activitățile ei să aibă un context legal în care să îi fie permis să ajute voluntar și dezinteresat pe alții. Astăzi, Biblioteca Hangu, pe care o conduce, a fost desemnată “Cea mai bună bibliotecă a anului 2014” la Gala Industriei de Carte “Bun de Tipar”, a primit în dar 5.000 de volume de la Fundația “Mereu Aproape” și a găzduit filmările TRINITAS TV pentru emisiunea “Valoarea faptei”, iar Liliana însăși se numără printre cei zece laureați ai Premiului Mentor pentru excelență în educație, din 2022.

Cine este Liliana Pântea, bibliotecara din Hangu

Este bibliotecară la Biblioteca Hangu, pentru care a visat să facă “cea mai frumoasă dintre lumile posibile”, un loc plin de lumină, căldură și culoare. Un loc unde oamenii, dar mai ales copiii din Hangu să vină cu drag, să se bucure, să fie fericiți; pentru asta a pus suflet și pasiune în toate lucrurile pe care le-a făcut.

“Toate momentele petrecute în noul sediu al bibliotecii sunt mai mult decât am visat, dar dintre ele aș alege câteva scrise cu majuscule în istoria Bibliotecii Hangu, clipa în care am primit în dar 5000 de volume de la Fundația “Mereu Aproape”, momentul în care Ludoteca Hangu a prins viață, decizia de a înființa trupa “Ecoul Hangului”, ziua în care Biblioteca Hangu a fost desemnată “Cea mai bună bibliotecă a anului 2014”, în cadrul Galei Industriei de Carte “Bun de Tipar”, momentul când TRINITAS TV a poposit la Biblioteca Hangu, pentru emisiunea “Valoarea faptei”, realizarea filmului documentar “Hangu – lacrimi din adâncuri” și nu în ultimul rând clipa în care am aflat că mă număr printre cei zece laureați ai Premiului Mentor pentru excelență în educație – 2022, proiect derulat de Fundația “Pentru comunitate” în parteneriat cu MOL România“. – Liliana Pântea

Lili adoră să fie bibliotecară, dar iubește și “acasă”, care pentru ea înseamnă să fie cu John, soțul ei, mereu prezent în momentele stângace ale zilei (când sparge o ceașcă, când se împiedică, când răstoarnă câte ceva etc.); spune despre John că e singurul ei prieten gata să-i spulbere orice ideal și orice speranță, dar cel mai calm, mai frumos și mai altruist suflet pe care l-a întâlnit vreodată.

Pe Lili o puteți citi și pe site-ul Bibliotecii Hangu: https://bibliotecacomunalahangu.blogspot.com/

Toate activitățile extrașcolare și cele de la bibliotecă sunt posibile datorită Asociației Culturale Hangu, înființată chiar de Lili. Vara aceasta am asistat la primirea și includerea copiilor care trăiesc și învață prin alte țări alături de cei care cresc și învață în sat. Liliana tratează la fel pe toți copiii, iar orice copil este binevenit la socializarea menită să îi îndepărteze de ecranele calculatoarelor.

Vârsta, văzută de la Biblioteca Hangu

Câți ani ai?

56 de ani pe 19 octombrie. Nu-mi vine să cred că în curând voi mai adăuga încă o toamnă la colecția mea de anotimpuri…

Există o altă vârstă cu care te identifici în mintea ta? De ce?

33. Poate pentru că atunci, după o intervenție chirurgicală cu laser, la ochi, am scăpat pentru o vreme de ochelarii pe care i-am purtat de la vârsta de 7 ani. Dintr-o dată viața mea devenise o poveste mai clară, mai colorată, mai plină de speranțe.

Te simți mai tânără decât vârsta ta, mai în vârstă sau exact cum te așteptai? Când simți cel mai mult vârsta pe care o ai?

Atunci când sunt în preajma copiilor mai mici, la bibliotecă, mă simt extrem de tânără, însă sunt suficient de realistă să înțeleg că fiecare an ce trece e încă o piesă din puzzle-ul existenței mele. Cel mai mult simt vârsta pe care o am atunci când îmbrac anumite haine și mă gândesc de mai multe ori dacă sunt potrivite pentru 50+. Cred că depinde foarte mult de context.

Ce îți place cel mai mult la vârsta pe care o ai acum?

Faptul că pot să fac exact ceea ce îmi doresc și îmi aduce bucurii, indiferent că sunt la bibliotecă sau acasă, libertatea de a nu mai justifica fiecare alegere, liniștea după atâtea hățișuri și cotituri, înțelegerea cu care privesc lucrurile care nu se întâmplă așa cum vreau eu.

Ce este dificil la această vârstă? Sau Ce este dificil în a fi de vârsta ta?

E dificil să-ți vezi părinții îmbătrânind. E extrem de greu atunci când pleacă unul dintre ei și conștientizezi că nici celălalt nu e prea bine… 

Ce te-a surprins cel mai mult la etapa aceasta a vieții, față de ce îți imaginai când erai mai tânără?

Faptul că începi să vezi timpul cu alți ochi. La 30 de ani, timpul pare infinit. La 56 de ani, nu mai este nesfârșit și tocmai de aceea devine prețios. M-a surprins să descopăr că 56 de ani nu înseamnă „apus”, așa cum credeam la 20 de ani, ci o lumină caldă de după-amiază, dar și faptul că dorința de a studia și curiozitatea nu dispar, doar devin mai profunde și mai selective.

Ce ți-a oferit înaintarea în vârstă până acum?

Mici miracole. Visuri împlinite… O multitudine de ocazii în care am cunoscut Oameni minunați, Oamenii frumoși pe care Bunul Dumnezeu i-a trimis în viața mea, Oameni care m-au susținut, mi-au dat aripi și m-au ajutat să mă înalț. Ei aduc în existența mea bucurie și Lumină.

Mi-a oferit o relație mai blândă cu mine însămi și cred că aceasta este una dintre cele mai mari forme de bogăție.

Mi-a oferit prieteni statornici, cu inima cât o galaxie.

Ce ai simțit că ai pierdut odată cu trecerea anilor? Cât de mult te întorci cu gândul la trecut și cum te influențează asta?

Am pierdut oameni dragi și asta e o rană ce nu se vindecă ușor. Am pierdut nenumărate versiuni ale mele (unele de care încă mă amuz), ore pe care le-am irosit aiurea. Am pierdut iluzia că am tot timpul din lume și o anumită naivitate dulce…

Mă întorc în trecut ca la o carte pe care am învățat-o deja pe de rost. Unele pasaje mă fac să zâmbesc, altele adună lacrimi amare în colțul ochilor, dar am înțeles că toate aceste momente mi-au semnat devenirea și sunt recunoscătoare.

Ce ți-ai fi dorit să știi despre îmbătrânire când erai mai tânăr?

Mi-aș fi dorit să am mai multă grijă de ochii mei.

Ce vârstă simți că ai în interior? Cum s-a schimbat nivelul tău de energie de-a lungul anilor?

Am vârsta unui visător. Uneori am 7 ani și mă bucur de orice carte cu imagini viu colorate, alteori am 20 de ani și vreau să fug spre lume. Sunt și clipe în care am 70 și vreau doar să stau lângă o fereastră și să privesc ploaia. Între ele sunt eu, cea de acum, încercând să le împac pe toate. Energia mea s-a schimbat:  nu mă mai cațăr în copaci cu aceeași ușurință, nu mai am aceeași rapiditate, nu mai merg după ciuperci, dar nici nu mai vreau să alerg aiurea. Vreau doar să ajung acolo unde contează.

Ce ajustări legate de îmbătrânire ai făcut recent, în ceea ce privește stilul, frumusețea, sănătatea?

Am început să înțeleg că frumusețea nu înseamnă să ștergi urmele anilor, ci să nu lași timpul să-ți șteargă lumina și zâmbetul. Sunt mai atentă la somn, iau suplimente pentru ochi, cochetez cu vopseaua de păr. Nu vreau să mă lupt cu vârsta mea. Vreau doar să îmbătrânesc  frumos…

Ce compromis refuzi să faci în fața trecerii timpului și de ce?

Refuz să pierd minunea de a rămâne copil, de a mă bucura de fiecare jucărie, joc sau carte cu povești din jurul meu… Refuz să-mi pierd entuziasmul și capacitatea de a mă minuna.

De ce ești cel mai mândră în această etapă a vieții tale?

Sunt mândră că am continuat. Nu sună spectaculos, dar poate este unul dintre cele mai mari acte de curaj. Au fost momente în care viața nu a semănat deloc cu ce îmi imaginasem eu și, totuși, am găsit mereu o cale să merg mai departe. Renunțarea nu se potrivește cu felul meu de a fi.

Speranțele bibliotecarei din Hangu

Ce speri să faci sau să experimentezi în anii care vin? Ce experiențe sau lucruri îți mai dorești să trăiești?

Nu vreau să renunț la întâlnirile mele cu marea. Îmi doresc să pot călători cu John, cu care nu mă plictisesc niciodată, oriunde, doar să mergem cu mașina.

Ce te sperie în legătură cu înaintarea în vârstă?

Faptul că înaintarea în vârstă vine la pachet cu multe provocări în ceea ce privește sănătatea. Mă sperie dependența de alții, pierderea autonomiei și ideea că aș putea uita chipurile celor dragi, dar și gândul că aș putea deveni o povară pentru cei din jur sau că memoria mea ar putea pierde din culorile amintirilor adunate o viață întreagă.

Ce îți oferă liniște când te gândești la anii care urmează?

Viața alături de John…

Ce sfat i-ai da versiunii tale mai tinere?

Să aibă mai multă grijă de ea…

Pe cine admiri dintre oamenii mai în vârstă și ce ai învățat de la acea persoană?

Pe tata, de care îmi e dor în fiecare zi și de la care am învățat să fiu perfecționistă, să nu renunț și să nu mă plâng niciodată.

Ce obicei zilnic te ajută să îți păstrezi energia și starea de bine?

Rugăciunea și recunoștința.

Cum îți sărbătorești zilele de naștere în prezent și ce înseamnă ele pentru tine acum?

Aniversările mele nu au fost și nu sunt neapărat sărbători. Sunt timp petrecut cu John, cu mine, cu prietenele mele dragi, cu  fărâme de nostagie. Încă o filă ruptă dintr-un calendar care nu știu exact câte file are.

Cum te gândești la finalul vieții?

Ca la o cortină care se lasă ușor peste o piesă de teatru jucată cu tot sufletul. Îmi doresc doar ca, la final, să pot spune: „Mulțumesc Doamne! A fost o călătorie minunată!”. Nădăjduiesc că Dumnezeu va alege ce e mai bun pentru mine.

Ce ai vrea ca oamenii mai tineri să înțeleagă despre îmbătrânire?

Că vine mai repede decât ne așteptăm…

Ce moment sau întâmplare din viață a schimbat cel mai mult direcția în care ai mers?

Decizia de a rupe definitiv o relație în care eu nu mă mai regăseam.

Care este cel mai mare regret al tău în viață? Dacă ai putea să o iei de la capăt, care este cel mai mare lucru pe care l-ai face diferit?

Dacă aș putea să mă întorc în timp, aș avea mai mult curaj să spun ce simt, să plec mai repede din locurile nepotrivite, să nu mă tem atât de mult că dezamăgesc.

Regret faptul că nu am urmat cursurile Facultății de litere la care m-am tot gândit o vreme.

Ce se află sus pe „lista ta de dorințe”? Ce speri să realizezi, să atingi sau de ce pur și simplu te bucuri înainte de a muri?

Să fiu sănătoasă și să mă pot ruga cu recunoștință. Să fie și John sănătos și să avem suficienți bani încât să călătorim și să ne oprim să săvurăm câte un frappe la drive thru.

Ce principiu sau idee îți ghidează viața în prezent?

Mi-ar fi plăcut să pot spune că „Fii blând cu tine, dar mai ales cu ceilalți!  Cu toții ducem bătălii invizibile.” este principiul care îmi ghidează viața acum, dar mai am încă mult de lucrat la acest capitol.

Dacă ar fi să descrii etapa actuală a vieții tale într-o singură propoziție, cum ar suna?

Recunoscătoare.

Ce înseamnă pentru tine o viață lungă trăită bine?

”O viață lungă trăită bine” este rareori un privilegiu. Ca să te bucuri pe deplin  de o astfel de ocazie, trebuie ca tu și familia ta să fiți sănătoși… ”Restul e tăcere!”

Ce cărți, autori sau documentare recomanzi cuiva care vrea să privească viața și trecerea timpului cu mai multă înțelepciune?

Cu toții auzim destul de des astăzi sintagma ”cărți de dezvoltare personală” și cred că fiecare astfel de volum ne poate determina să ne înțelegem, privindu-ne din mai multe unghiuri.

Mie îmi plac cărțile care lasă întrebări în urmă, care invită la meditații, cărțile la care nu poți să renunți până nu ajungi la final, cărțile care te îmbrățișează în povestea lor pe care o porți cu tine mult timp după ce ai închis ultima copertă…

Ce loc din lume ai recomanda cuiva care are nevoie să se reconecteze cu sine sau cu natura?

Cred că depinde de fiecare în parte unde anume își poate asculta sufletul.

Ce obicei de stil de viață – legat de mișcare, hrană, odihnă sau timp pentru tine – ai recomanda cuiva care vrea să îmbătrânească bine?

În fiecare zi să manifeste recunoștință față Univers, să asculte un Psalm al lui David, să comunice, să citească și, din când în când, să se așeze la o ceașcă de cafea cu sine.

Dacă într-o zi ar trebui să apară câteva rânduri despre tine într-un necrolog sau într-o scurtă notă biografică, ce ai vrea să scrie acolo și cum ai vrea să te țină minte oamenii?

”A fost un om care a transformat Biblioteca Hangu într-o lume magică, a iubit copiii și a crezut în ei din toată inima.”

Îți mulțumesc, Oana, pentru că mi-ai oferit ocazia de a mă privi prin atâtea lentile și de a înțelege care sunt temerile, bucuriile, trăirile mele, dintr-o cu totul altă perspectivă!

DONAȚI către Asociația Culturală Hangu

Fiecare donație către Asociația Culturală Hangu ajunge direct la copiii din sat, la cărțile, activitățile și serbările pe care Liliana le organizează cu suflet. Datorită unui astfel de sprijin, Biblioteca Hangu a primit 5.000 de volume în dar, a pus pe picioare Ludoteca Hangu și trupa Ecoul Hangului, și a devenit un loc unde copiii din Hangu, dar și cei care cresc departe de sat, se regăsesc împreună, departe de ecrane. Dacă vrei să faci parte din povestea asta, poți dona către:

Asociația Culturală Hangu,
CUI 29864218
Comuna Hangu, județul Neamț,
IBAN RO31 CECE NT42 30RO N080 5561.

Poveștile din rubrica The Age Question pot fi citite aici.