de Oana Grecea
Nu este o carte despre tenis, ci o carte despre o fetiță mică cu un vis mare: să devină campioană. Și dacă se poate, una de neoprit – cam așa își rezumă autoarea cartea.
Este una din puținele biografii (”De neoprit, Viața mea de până acum”, de Maria Sharapova) pe care am citit-o fără să notez vreun citat remarcabil. Și asta pentru că – deși este o carte interesantă din punct de vedere al faptelor povestite – nu este cel mai bine/antrenant scrisă. Poate că aveam așteptări prea mari după superba autobiografie a lui Andre Agassi (știu că nu e scrisă de el dar e povestită la persoana întâi), o carte apărută tot la editura Publica.
Masha, așa cum o cheamă în acte și cum i se spunea în Rusia natală, m-a convins că nu s-a dopat intenționat (de aceea suspendarea ei nu a fost de 4 ani ci doar de 15 luni), m-a impresionat cu puterea de muncă și de concentrare pe care a avut-o încă din copilărie, m-a înmuiat cu sacrificiile din primii ani ai carierei (a început să joace tenis la 4 ani) și cu povestea reușitei în America (a sosit cu tatăl său cu doar 700 de dolari în buzunar și a stat separată de mamă doi ani de zile până a primit și ea viza de SUA).
Mi-am dat seama că a fii campion înseamnă muncă, muncă, muncă și mi-a plăcut apoi și terapia pe care a dezvoltat-o după înfrângeri: shoppingul! Învățată mulți ani să trăiască din puțin, Sharapova a semnat primul mare contract cu un brand – Nike – la 11 ani, dar abia după 14-16 ani a ajuns să-și permită lucruri, camere mai bune de hotel, bilete mai bune de avion.
A scris pe scurt despre motivațiile care au dus-o la schimbarea antrenorilor, la separarea de tatăl său din echipa sa și cred că sunt încă multe secrete despre care a ales să nu vorbească. A recunoscut și o iubire neîmpărtășită pe care a avut-o și a povestit puțin despre logodna sa cu baschetbalist și relația cu actualul iubit (un tenismen), dar nu a dezvoltat speculațiile din presă cu alți potențiali iubiți.
M-a amuzat că s-a crezut mult timp mică de statură și că au fost ani când a stat agățată cu capul în jos de o bară din debara, dar a ajuns la 1,88 înălțime. Recunoaște că îi place să fie înaltă, că mai poartă și tocuri și-și caută prieteni doar foarte înalți. A povestit că după ce s-a întâmplat ca la un turneu să poarte aceeași rochie și culoare ca a adversarei, a avut grijă ca în următorul contract Nike să stipuleze ca acest lucru să nu se mai întâmple…
Atitudinea ei de fată rea în joc cred că a fost rezumată de unul din răspunsurile ei către un antrenor. La preluarea funcției, acesta a întrebat-o de ce mai joacă. Ea a dat un raspuns natural și tipic pentru ea: ”pentru că vreau să le bat pe toate!”.
Dacă vreți să aflați mai multe din culisele turneelor de tenis, despre cum e să reușești în lumea tenisului, cred că veți găsi câteva răspunsuri interesante în acest volum.
Ca o vedetă care se respectă, tenismena are și un site oficial, în care endorsează cu brio toate brandurile care au contract cu ea (http://www.mariasharapova.com/filter/hentry/)
