The Age Question #24, cu Alexia Stan: Interviu despre timp, filosofie și maturitate

Acest interviu s-a născut dintr-o prietenie de cinci ani și din admirația pentru un parcurs academic ieșit din comun. Încă din anul I de facultate am știut că Alexia Stan va avea un viitor strălucit. Era unul dintre puținii tineri hotărâți și cu un plan de carieră gândit de la liceu până la doctorat. Am fost colege de grupă la facultatea de Filosofie a Universității București și am avut privilegiul să stau în preajma ei dar și norocul să mă accepte, să mă placă și apoi să mă ajute serios să înțeleg concepte filosofice sau să navighez printre dilemele tehnologice (conectarea la catalogul instituțional a fost un coșmar spre exemplu) ori din domeniul internetului (când nu găseam informații care ne erau utile).

În anul II de facultate a fost unul dintre colegii care m-au meditat la Logică, cea mai grea materie a facultății pentru mine. Alexia fusese olimpică la logică în liceu și chiar dacă materia era diferită, înțelegea conceptele, spre deosebire de mine care am avut nevoie de pregătire și exerciții serioase ca să înțeleg ceva (dar cu ajutorul Alexiei am luat nota finală 9!!!, o medie între 3 teste și un examen scris). De ce spun să mă placă sau accepte? Pentru că Alexia nu este decât cu doi ani mai mare decât fiica mea. ☺️

După cinci ani de când ne știm, mă bucur să văd că nu m-am înșelat în privința ei, că și-a urmat drumul fără pauze sabatice (cum mulți dintre colegii noștri au făcut-o) și că a realizat mai mult decât anticipam. Spre exemplu, Alexia a făcut în paralel, la buget, masterul Didactic și masterul de Etică Aplicată în Societate, Afaceri și Organizații (EASAO). A intrat la doctorat la Facultatea de Filosofie a Universității din București cu 10 și-l va începe în luna octombrie. Vrea să devină profesor universitar și abia aștept să asist la cursurile ei!

Alexia Stan este interesată de filosofia moral-politică, etica tehnologiei și a inteligenței artificiale și filosofia pentru copii. Vrea să se concentreze în cei patru ani de doctorat pe cercetarea și scrierea tezei despre “Redefinirea conceptului de identitate personală ca urmare a transformărilor digitale”. Din anul 2025 ține ateliere de Filosofie pentru copii cu elevi de ciclu primar și gimnazial la Facultatea de Filosofie, în cadrul “Școlii de vară” organizată de Facultate și coordonată de Conf. univ. dr. Marin Bălan, mentorul ei în practicarea filosofiei cu copiii.

Pe mine și pe Alexia ne mai leagă ceva drăguț în ultima perioadă. Acum un an la noi în curte a intrat un pui de cățel bejuliu și drăgălaș, iar eu aveam pe vremea aceea doi câini, între care unul mare (Oreo între timp s-a prăpădit 😥) și nu mai puteam ține unul. Am pus anunț pe rețele sociale și poze cu superbitatea care avea vreo 3 luni atunci și Alexia mi-a scris că tocmai își pierduse prietenul și își dorea unul asemănător. Charlie a avut norocul să ajungă în Prahova la familia Alexiei, iar eu am avut norocul să îl știu bine și să primesc adesea poze și update despre el.

Pe 11 septembrie este ziua Alexiei de naștere și am ținut să public acest interviu în preajma acestei zile, ca un cadou al meu pentru ea. Știți câte emoții am avut că vreun tânăr va accepta să răspundă la chestionarul vârstei? Conceput pentru oamenii vârstnici, perspectiva unui tânăr nu poate fi decât fresh; de asemenea, poate rupe bariera dintre generații. De fapt, prietenia mea cu Alexia este dovada că tinerii pot avea activități, discuții și lucruri în comun cu vârstnicii (am vârsta părinților Alexiei).

Mulțumesc Alexia că ți-ai făcut timp și ai avut amabilitatea să te gândești la lucrurile astea la care poate nu ai reflectat până acum.  Să știi că pentru mine vei fi mereu un partener bun de discuții, de la care am ce învăța!

Cum vede și simte Alexia trecerea timpului în acest interviu

Câți ani ai?

Pe 11 septembrie voi împlini 24 de ani.

Există o altă vârstă cu care te identifici în mintea ta? De ce?

Nu. Vârsta pe care o am reflectă perfect și mentalitatea mea. Poate că felul cum gândesc poate fi interpretat de către cei de vârsta mea ca fiind puțin mai îmbătrânit decât cel așteptat la vârsta de 24 de ani. Însă, eu simt că gândesc și mă comport potrivit vârstei mele. Mă simt confortabil cu vârsta mea și știu că am toate motivele să fiu încrezătoare.

Te simți mai tânără decât vârsta ta, mai în vârstă sau exact cum te așteptai? Când simți cel mai mult vârsta pe care o ai? Ești în pas cu colegii tăi?

Aș putea spune că mă simt puțin mai tânără decât vârsta pe care o am. Simt că am încă 20 de ani, dar nu mă mai identific în totalitate cu vârsta de 20 de ani. Acum am mai multe responsabilități. Fiecare an trait în plus vine cu responsabilitățile sale și sunt pregătită să îi trăiesc pe toți pe rând. Mă simt cel mai mult de 24 de ani când mă gândesc la studiile pe care le-am efectuat până acum și la cantitatea de informații pe care o dețin. Îmi dau seama că “omul cât trăiește învață” și că este în regulă ca la 24 de ani să nu știi sau să nu fi trecut încă prin experiențele unuia de 30 de ani. Nu mă simt deloc bătrână. Simt că, înaintând în vârstă, de fapt trăiesc mai conștient, tocmai pentru că realizez că există activități specifice fiecărei etape pe care o persoană o trăiește. Deci, aș spune că sunt exact cum și de câți ani trebuie la vârsta pe care o am. Poate nu sunt în pas cu colegii mei din câteva puncte de vedere. Dar, aș putea spune că nici ei nu sunt în pas cu mine. Fiecare își alege pașii și este în regulă ca ei să fie diferiți de la persoană la persoană, chiar dacă suntem de-o seamă.

Ce îți place cel mai mult la vârsta pe care o ai acum?

Îmi place că încă pot să copilăresc când am ocazia, dar pot fi și adult full-time. Am responsabilități de “om mare”, dar îmi dau voie să fiu și copil. Nu aș părăsi niciodată copilul din mine pentru că știu că fără el nu aș fi putut niciodată să ajung acest om cât de cât mare care sunt astăzi.

Ce este dificil la această vârstă? sau Ce este dificil în a fi de vârsta ta?

Este dificil să găsești o balanță între a fi încă copilăros și a te comporta ca un adult așa cum se cuvine. Fiecare situație trăită vine cu complexitățile ei și cere un anumit comportament. Cel mai greu aici este că nicio situație în care cineva e pus nu vine cu manual de instrucțiuni. Trebuie să gândești cum să iei anumite decizii și că deciziile de copil nu sunt aceleași cu cele de adult. E greu să știi ce e mai bine să alegi și ca cine. Alegerile făcute de copii sunt bazate mai mult pe intuiție (pe ce zice inima/sufletul) sau pe ce zic cei din jur (de obicei, cei care au trăit mai mult și au autoritate), iar cele de adult ar trebui să fie gândite, rationale și autonome. Sau cel puțin așa se presupune.

Ce te-a surprins cel mai mult la etapa aceasta a vieții, față de ce îți imaginai când erai mai tânără?

Mă așteptam să am toată viața pusă în ordine până la această vârstă. Când eram mai mică îmi doream ca până la 22/23 de ani să am deja o familie, un soț care să mă iubească și cel puțin un copil. Acum, ajunsă la vârsta pe care când eram mică o vedeam și o așteptam cu atât de multă speranța și nerăbdare, realizez că sunt bine și fără soț și copii. Îmi dau seama că drumul pe care l-am urmat și îl urmez în continuare, chiar dacă nu m-a condus către viața pe care versiunea mea de la 10-11 ani și-o dorea, mi-a dat ceva mult mai bun și mi-a deschis căile pe care le urmez în prezent. Încă un lucru: mă așteptam totuși să fie mai greu decât este de fapt. Trăind fiecare clipă și înțelegând-o, este mult mai simplu decât panicându-mă pentru ea în avans.

Ce ți-a oferit înaintarea în vârstă până acum?

Înțelepciune. Consider că am trecut deja prin multe experiențe și sunt înțeleaptă, mai ales pentru o vârstă la care mulți se pierd în alte vicii sau dorințe. Însă, nu sunt nici vreo “ușă de biserică”. Dar sensul înțelepciunii care pentru mine contează este acela de a extrage învățături din alegerile bune și mai puțin bune pe care le fac eu sau le fac ceilalți. Așadar, înaintarea în vârstă m-a învățat să privesc în perspectivă și către perspective, întotdeauna. Acolo unde o ușă se închide, se poate deschide oricând o mică fereastră prin care să treci către o nouă versiune a ta, mai evoluată.

Ce ai simțit că ai pierdut odată cu trecerea anilor? Cât de mult te întorci cu gândul la trecut și cum te influențează asta?

Consider că puteam să trăiesc mai în profunzime anii când eram mai mică (16-21) și că nu ar fi trebuit să mă îngrijorez atât de cum o să arate viața mea la 25 sau 30 de atunci. În același timp, nu regret atât de tare pentru că poate dacă nu m-aș fi îngrijorat atunci, acum nu mai ajungeam atât de bine. Nu știu dacă am pierdut ceva specific, dar cu siguranță dacă a existat o pierdere, am câștigat în altă parte. Nu stau să mă gândesc foarte mult la trecut într-un sens negativ. Consider că toate experiențele mele, și bune și rele, trebuiau să se întâmple exact așa cum s-au întâmplat și sunt recunoscătoare pentru acest lucru.

Ce ți-ai fi dorit să știi despre îmbătrânire când erai mai tânără?

Când eram mai mică nu vedeam neapărat îmbătrânirea ca pe ceva rău, dar o asociam cumva cu boala, pentru că așa vedeam în jur. Acum lucrurile s-au schimbat. Un om bătrân nu e neapărat bolnav, iar un om tânăr nu e neapărat sănătos. Acum văd îmbătrânirea ca pe un proces natural care trebuie să se întâmple și prin care toți oamenii trec. Sunt de părere că un om poate să îmbătrânească doar la trup și să își păstreze sufletul tânăr cât trăiește și am văzut diverse exemple, mai ales în mediul academic, la colegi de facultate care se înscriseseră din nou sau pentru prima data la cursuri deoarece voiau să nu își piardă exercițiul de a gândi și nici pofta de viață; voiau să se mențină în ritm cu colegii lor mai tineri. Mi-aș fi dorit să știu, deci, că vârsta e doar un număr și că nu toate activitățile se fac la o anumită vârstă. Poți să te ocupi de suflet la orice vârstă, iar dacă ai grijă de el cum se cuvine și îl păstrezi tânăr, corpul va ține și el pasul.

Ce vârstă simți că ai în interior? Cum s-a schimbat nivelul tău de energie de-a lungul anilor?

Privind nivelul de energie, nu mai am 19 ani, dar nici 24 parcă nu am încă. Sunt cu nivelul de energie undeva la 22 de ani, aș spune. Câteodată mă simt obosită. Uneori compar nivelul de energie și de randament pe care îl aveam la 19 ani, când am început facultatea, cu cel de acum și văd schimbări. La 19 ani făceam foarte multe lucruri deodată și în scurt timp. Acum le fac pe rând și consum mai mult timp și energie, dar calitatea cred că a crescut. Din nou, nu cred că am pierdut ceva, ci doar anumite lucruri s-au schimbat, și aș înclina să spun că s-au schimbat în bine.

Ce ajustări legate de îmbătrânire ai făcut recent, în ceea ce privește stilul, frumusețea, sănătatea?

Încă nu mă preocupă să fac schimbări radicale, dar lucrez constant la aspect. Îmi place cum a evoluat înfățișarea mea de-a lungul anilor și de curând am început să mă întreb cum voi arăta în forma mea “finală”, de adult complet. În ceea ce privește sănătatea, am mai rafinat alimentația. Mi-am dat seama că prostioarele pe care le mâncam acum 4-6 ani nu mă mai reprezintă și nici măcar nu îmi mai plac. Mă refer aici la anumite dulcuri sau snack-uri. De asemenea, mi-am dat seama și că o viață mai sănătoasă nu înseamnă neapărat o viață necondimentată (cu toate că sarea a devenit aproape inexistentă în mâncarea pe care o pregătim eu și familia mea), ci că pot condimenta mâncarea și pe căi mai naturale, pregătite în casă.

Ce compromis refuzi să faci în fața trecerii timpului și de ce?

Refuz să las timpul să câștige în sensul în care nu vreau să îmi spună cum să trăiesc. Așa cum am spus, fiecare vârstă vine cu responsabilitățile ei. Însă, acest lucru nu înseamnă că bucuriile vârstelor trecute trebuie să rămână trecute. Ele pot fi practicate și prețuite în continuare, pe tot parcursul vieții.

De ce ești cea mai mândră în această etapă a vieții tale?

Sunt mândră de mine că de anul acesta încep studiile de doctorat la Facultatea de Filosofie a Universității din București. Îmi doresc să fac doctorat în Filosofie încă din liceu și mă bucur că vârsta de 24 de ani vine pentru mine cu acest cadou superb. Pe lângă aceasta, sunt mândră de întregul meu parcurs academic, precum și de viața pe care o am în general. Sunt mândră de oamenii care mă înconjoară și pe care îi am alături și sunt mândră că am avut mentori și persoane-exemplu pe care să îi urmez pentru a putea ajunge unde sunt acum.

Ce urmează pentru Alexia

Ce speri să faci sau să experimentezi în anii care vin? Ce experiențe sau lucruri îți mai dorești să trăiești?

Îmi doresc să am o carieră de succes în mediul universitar, pe plan profesional. Pe plan personal, vreau să rămân la fel de îndrăzneață, curajoasă și perseverentă cum sunt acum. Mi-aș dori să am cât mai multe experiențe, de toate felurile, care să mă ajute să cresc și mai mult și să devin din ce în ce mai bună în tot ce fac. Nu aș putea să îmi prezic acum viitorul. Nu mi-au plăcut niciodată exercițiile de tip “cum te vezi peste 5 sau 10 ani?”. Niciodată nu mi-a plăcut să anticipez atât de mult sau să mă gândesc atât de departe, deși întotdeauna m-am gândit în perspectivă și pentru viitor. Sunt tânără, nu știu exact ce trebuie să trăiesc, nu îmi vin în minte lucruri foarte specifice sau extravagante. Așadar, voi aștepta ca viața să mă conducă către ele.

Ce te sperie în legătură cu înaintarea în vârstă?

Mă simt destul de pregătită, dar cred că ce sperie pe majoritatea oamenilor, inclusiv pe mine, este incertitudinea. Nu ști niciodată ce îți rezervă viața, oricât ai plănui-o tu.

Ce îți oferă liniște când te gândești la anii care urmează?

Faptul că știu că în orice situație voi fi pusă, am capacitatea și resursele necesare pentru a mă descurca. De asemenea, cred că și oamenii pe care îi am lângă mine acum vor juca un rol în păstrarea liniștii mele în anii ce urmează.

Ce sfat i-ai da versiunii tale mai tinere?

Alexiei mai tinere i-aș spune să nu mai fie atât de îngrijorată de viitor și să trăiască prezentul având încredere că totul se va aranja așa cum vrea, pentru că munca depusă va primi răsplata pe măsură.

Pe cine admiri dintre oamenii mai în vârstă și ce ai învățat de la acea persoană?

Dintre oamenii mai în vârstă pe care îi cunosc, îi admir pe cei care mi-au fost colegi la facultate, pentru că nu le-a fost teamă să înceapă ceva cu totul nou mai târziu decât ceilalți mai tineri. Deci o învățătură e chiar asta: nu e niciodată prea târziu să începi ceva nou.

Ce obicei zilnic te ajută să îți păstrezi energia și starea de bine?

Ascult zilnic muzică; nu fac nimic fără muzică. Dacă într-o zi nu ascult muzică, starea mea de bine nu dispare neapărat, dar se risipește. Devin ursuză, mohorâtă. Cred că muzica contribuie la a mă ține viguroasă.

Cum îți sărbătorești zilele de naștere în prezent și ce înseamnă ele pentru tine acum?

De câțiva ani îmi sărbătoresc zilele de naștere mai mult cu prietenii decât cu familia. Deși sărbătoresc și cu familia fix în ziua aceea, parcă îmi place mai mult să sărbătoresc cu prietenii. Petrecerea zilei de naștere cu familia îmi aduce nostalgie. Văzându-mă lângă părinții mei în ziua mea de naștere mă face să realizez că nu mai sunt aceeași ca în anul precedent și mă întristează puțin. Cresc (sau îmbătrânesc) mai repede văzându-mă cu familia în ziua mea, decât sărbătorind cu prietenii într-o zi ulterioară. Aș putea spune că stând cu prietenii la câteva zile distanță de ziua mea de naștere se simte mai mult ca o sărbătoare decât petrecerea zilei respective cu familia. Nu îmi place să petrec în ziua de 11 septembrie, ci îmi trebuie câteva zile de distanță de ziua mea de naștere pentru a mă putea bucura de ea. 11 septembrie e mai mult pentru conștientizarea trecerii a încă unui an din viață. Tot ce vine după 11 septembrie este pentru sărbătoare.

Cum te gândești la finalul vieții?

Când eram mai mică, eram speriată de moarte. Nu știu de ce. Acum, după ce am pierdut câțiva oameni dragi și câteva animale de companie din viața mea, nu mai văd moartea mea așa rea. Cred că cel mai rău lucru care mi se poate întâmpla nu este să mor eu, ci să mai pierd pe altcineva drag mie. Studiul filosofiei și filosofarea m-au ajutat să înțeleg că moartea nu este un lucru neapărat rău care se poate întâmpla propriei persoane, dar constituie obiectul celei mai mari suferințe dacă ne gândim la pierderea celorlalți de lângă noi. Deci, nu mi-e frică de moarte, dar nici nu pot să spun că o aștept cu brațele deschise. O văd ca fiind un eveniment nefericit, dar necesar pentru a proba și demonstra importanța vieții și a trăirii.

Ce ai vrea ca oamenii mai tineri să înțeleagă despre îmbătrânire?

Fiind încă un om tânăr eu însămi, nu cred că înțeleg nici eu în totalitate îmbătrânirea. Însă, aș putea să ofer un sfat: percepeți îmbătrânirea ca pe ceva ce trebuie și e bine să se întâmple, asemenea morții. Consider că îmbătrânirea trebuie prețuită, nu criticată. Oamenii, mai ales în contextul socio-politic în care trăim astăzi, ar trebui să fie recunoscători că apucă să îmbătrânească.

Ce moment sau întâmplare din viață a schimbat cel mai mult direcția în care ai mers?

Facultatea. Pentru mine faptul că am fost studentă, apoi masterandă, și în prezent doctorandă la Facultatea de Filosofie, a însemnat mult mai mult decât simpla înaintare în școală. A însemnat înaintarea în viață, participarea la o comunitate, găsirea unei meniri. Deci, pentru a răspunde, prima interacțiune cu Facultatea de Filosofie, cu profesorii și colegii de acolo, a marcat schimbarea și devenirea mea în persoana care sunt astăzi.

Care este cel mai mare regret al tău în viață? Dacă ai putea să o iei de la capăt, care este cel mai mare lucru pe care l-ai face diferit?

Îmi place să cred că nu am niciun regret. Dacă aș fi nevoită să șterg totul cu buretele și să o iau de la capăt, cred că aș alege exact la fel. La nivel mai aprofundat, poate aș schimba ceva în comportamentul meu – mi-aș dori să spun lucrurilor pe nume în interacțiunile cu persoanele din viața mea și să nu dau doar de înțeles așteptându-mă ca ei chiar să înțeleagă.

Ce se află sus pe „lista ta de dorințe”? Ce speri să realizezi, să atingi sau de ce pur și simplu te bucuri înainte de a muri?

Nu cred că pot indica ceva cu acuratețe acum. Îmi doresc doar ca viața mea să fie una liniștită, plină de bucurii și realizări. Vreau să mă bucur cât mai mult de persoanele pe care le am în viața mea și vreau să mă păstrez tânără în suflet și în minte cât mai mult timp de acum.

Ce principiu sau idee îți ghidează viața în prezent?

Mă ghidez după ideea că ceea ce îmi este menit mă va găsi la momentul potrivit. Consider că pentru fiecare eveniment din viața unui om există un loc și un moment prielnic pentru ca acel eveniment să se întâmple. Pentru a fi puțin mai filosofică, cred în timpul kairologic.

Dacă ar fi să descrii etapa actuală a vieții tale într-o singură propoziție, cum ar suna?

Etapa actuală a vieții mele îmi oferă cele mai multe oportunități de a crește.

Ce înseamnă pentru tine o viață lungă trăită bine?

O viață trăită bine este o viață trăită în acord cu scopurile urmărite. Nu știu dacă e necesar ca o viață bună să fie și lungă. Cred că o viață bună este mai degrabă plină decât lungă. Pentru mine o viață bună înseamnă o viață liniștită, unde chiar dacă îmi va lipsi ceva la un moment dat, știu că voi avea puterea necesară să obțin acel lucru.

Recomandări de cărți și reflecții oferite în cadrul acestui interviu

Ce cărți, autori sau documentare recomanzi cuiva care vrea să privească viața și trecerea timpului cu mai multă înțelepciune?

Aș recomanda orice dialog de la Platon, dar cu precădere Phaidon, pentru a înțelege cum pot fi privite viața, moartea și corporalitatea cu mai multă înțelepciune. Pentru o recomandare de film, SF, dar drăguț și de impact, recomand In time (2011) cu Justin Timberlake. Filmul este o distopie, sigur, dar reflectă bine fuga după timp pe care cu toții o avem în sânge. Eu am văzut acest film pentru prima dată la 18 ani și atunci îl priveam cu alți ochi. Era doar de distracție, deși îmi doream în sinea mea ca Will (Timberlake) să câștige cât mai mult timp, însă nu înțelegeam de ce. Acum, la 24, înțeleg perfect nevoia fiecăruia de a fugi și de a sacrifica pentru mai mult timp.

Ce loc din lume ai recomanda cuiva care are nevoie să se reconecteze cu sine sau cu natura?

Eu mă reconectez cel mai bine cu mine acasă, la mine în gradină, stând cu animalele mele de companie și admirând florile și cerul. Nu cred că vreun alt loc din lume oferă liniște mai mult decât poate oferi “acasă”.

Ce obicei de stil de viață – legat de mișcare, hrană, odihnă sau timp pentru tine – ai recomanda cuiva care vrea să îmbătrânească bine?

Recomand oricui să facă mișcare, de orice fel, și să aibă grijă la postură. Am învățat pe propriul corp ce înseamnă să nu ai o postură corectă. În ceea ce privește alimentația, nu cred în restricții (decât dacă sunt medicale), dar cred în măsură. Cred că orice aliment poate fi consumat fără să afecteze organismul dacă este consumat conștient și în cantitatea potrivită. Odihna este bună oricând. Tot pe propriul corp am putut să confirm că somnul contribuie la vindecare, iar absența lui, la degradare.

Dacă într-o zi ar trebui să apară câteva rânduri despre tine într-un necrolog sau într-o scurtă notă biografică, ce ai vrea să scrie acolo și cum ai vrea să te țină minte oamenii?

Mi-ar plăcea ca oamenii să mă țină minte ca fiind veselă, amuzantă, inteligentă, devotată, ambițioasă și cu suflet bun. Aș vrea să rămân în amintirea oamenilor ca fiind un partener bun de discuții, de la care ai ce învăța, dar care atunci când te învață, nu te face să te simți rău pentru că nu ști, ci folosește neștiința ta ca pe un punct de plecare și ca pe o ocazie excelentă de dezvoltare. Eu, la rândul meu, sunt o persoană ce este mereu încântată să învețe ceva nou și să descopere. Aș vrea să ajung atât de departe încât oamenii să mă pomenească drept “filosoafă” sau măcar drept o persoană care a adus contribuții majore în domeniul de care e interesată.

Dacă vreți să vă conectați cu Alexia, o găsiți pe LinkedIn, Facebook, Instagram.

Mai multe interviuri de la rubrica The Age Question puteți citi aici.