Skip to content Skip to footer

Longevity mindset: Andrei Roșu – „Sportul e singura pastilă dovedită care prelungește viața”

Andrei Roșu este unul dintre cei mai vizibili promotori ai unui stil de viață sănătos din România. Sportiv de anduranță, antreprenor, autor și susținător activ al longevității prin obiceiuri zilnice – sport, somn, alimentație pe bază de plante – Andrei a devenit un exemplu viu că transformarea reală începe cu pași mici, dar constanți. În acest interviu din seria Longevity Mindset, vorbește despre cum și-a construit rutina, ce înseamnă pentru el o viață lungă și funcțională, de ce nu consumă cafea și suplimente fără analize, dar și cum arată „pastila” lui zilnică de sănătate: sportul.

Când vorbești despre Andrei Roșu, nu-ți ajung rândurile. Este omul care a alergat pe toate continentele, a vâslit peste Atlantic, a făcut 30.000 de genuflexiuni într-o singură zi și a cântat la tobe la Polul Nord. A fondat brandul de produse vegetale Filgud, organizează competiții caritabile, susține sute de conferințe și, mai nou, scrie ficțiune – cartea lui “Eterna” fiind un roman despre nemurire, dar mai ales despre cum ne raportăm la sensul vieții.

Andrei face multe și este foarte bine organizat. L-am invitat în această rubrică nu pentru a discuta despre performanță, ci pentru a înțelege dacă există o legătură între stilul său de viață și ideea de longevitate. Nu neapărat ca număr de ani, ci ca viață lungă și trăită bine.

A răspuns onest: nu s-a gândit niciodată la viață prin prisma longevității. Dar, dacă te uiți la ce face – sportul zilnic, dieta plant-based, somnul de calitate, rutina de recunoștință, interesul pentru VO2 max și minimizarea stresului – toate sunt acțiuni care, cumulate, cresc nu doar durata vieții, ci și calitatea ei.

În acest interviu, Andrei Roșu vorbește despre alegerile sale. Nu se consideră un adept al „biohacking”-ului, nu crede în suplimente luate fără analize, nu consumă cafea și consideră că sportul, somnul și dieta sunt cele mai eficiente „pastile” de longevitate.

Spune că sportul îi asigură nu doar condiția fizică, ci și starea de bine mentală. Își construiește mesele săptămânale cu peste 40 de plante, face mișcare în fiecare zi, practică recunoștința și crede că viața merită trăită atunci când simți că faci progrese, oricât de mici. E sceptic față de trenduri fără fundament și atent la ce intră în corpul lui – de la gânduri până la hrană.

Are un program clar de somn, nu doarme cu alarmă, a eliminat televizorul, a redus mâncatul târziu și s-a antrenat pentru fiecare provocare cu seriozitate – inclusiv pentru genuflexiunile-record, unde a lucrat cu antrenor pentru a evita accidentările. Face exerciții pentru forță, stabilitate, VO2 max și cardio, chiar dacă unele sunt integrate spontan – cum ar fi statul într-un picior în timp ce spală vase.

Refuză ideea că ar exista un scop unic în viață. Preferă să-și adapteze valorile și obiectivele în funcție de etapă. Familia și libertatea sunt reperele lui constante.

Cu alte cuvinte: deși nu a construit un „plan de longevitate”, ceea ce face Andrei Roșu este, în sine, o formă autentică și sustenabilă de a trăi bine, conștient și pe termen lung.

Andrei Roșu pe bicicletă, în timpul unei competitii sportive

Andrei Roșu trăiește longevitatea fără să o urmărească – doar prin sport

Ce înseamnă pentru tine mentalitate de longevitate? Ce faci concret ca să-ți crești healthspan-ul, nu doar lifespan-ul?

Ce e interesant apropo de mentalitatea de longevitate, este că nu mi-am pus niciodată problema. Adică nu m-am întrebat ce mentalitate ar trebui să am. Pur și simplu, la un punct al vieții mele, undeva după 30, am avut un dialog interior (după ce s-a născut primul nostru copil, acum avem doi). Și m-am întrebat dacă îmi mențin actuale obiceiuri și stil de viață, cam în ce direcție m-ar duce și care șansele să mă bucur de interacțiunea cu nepoții și să am o bătrânețe în care să nu fie o povară pentru copii sau nepoți. Și din punctul acela am început să construiesc.

Deci pentru mine longevitatea înseamnă să pot să fiu activ până la o vârstă cât mai înaintată. Și bineînțeles că îmi doresc să trăiesc și mult pentru că sunt curios ce rezervă viitorul acestei planete.

Acum, referitor la ce fac concret ca să-mi cresc healthspan-ul? Nu cred că e rocket science ceea ce fac. Pur și simplu mi-am schimbat sau mi-am ajustat câteva obiceiuri care cred eu că sunt esențiale pentru sănătate.

În primul rând, am început să fac sport. Fac sport zilnic din 2010. Deci mai bine 15 -16 ani. Și, din câte am citit până acum, nu s-a inventat nimic – nici supliment, nici medicament, nici alt tip de intervenție – care să prelungească healthspan-ul și chiar lifespan-ul așa cum face mișcarea. Alerg în fiecare zi, fac și alte sporturi, fac și cardio, lucrez și pentru forță, lucrez și mobilitate, flexibilitate. Am început să fiu atent și la alte obiceiuri care sunt importante pentru longevitate, calitatea somnului în primul rând. Durata și calitatea lui. Am început să mă culc mai devreme astfel încât să bifez cele 7-8 ore de somn. În momentul în care te trezești cu alarmă, e clar că ai o problemă acolo și că nu dormi suficient.

Așa că mi-am reglat somnul. Cred că e prima intervenție pe care ar trebui să o facă oamenii în momentul în care își propun să trăiască mai mult și să aibă o calitate mai bună a vieții.

După care, bineînțeles, nutriția. Din 2011 am o dietă bazată exclusiv pe plante. Cine dorește să citească despre beneficiile unor astfel de diete, poate să o facă. În cazul meu, decizia a venit dinspre sport. La sportul de enduranță, dietele pe plante sunt mult mai potrivite, te ajută să te refaci foarte repede, îți dau multă energie și alte beneficii.

Care sunt obiceiurile pe care le-ai eliminat și obiceiurile pe care le-ai adoptat într-o viață mai sănătoasă? De când a început această schimbare?

Cum spuneam, am început această schimbare din 2010, când am văzut că fiul meu ne copiază foarte mult stilul de viață, noi fiind sedentari și hrănindu-ne destul de prost. Ce am eliminat? Nu pot spune că am eliminat în mod dosebit ceva, mai degrabă am făcut ajustări, microajustări. Am schimbat ora de culcare, ora de trezire, am început să mă culc mai devreme, ultima masă cu 3-4 ore înainte să mă culc, am renunțat la televizor. De asemenea, am introdus treptat din ce în ce mai multe legume și fructe și plante în general în dietă până când au rămas doar ele și am început să fac mișcare.

Eu cred că mulți dintre cei care citesc știu deja teoria despre somn. Dacă nu sunt la un click distanță pot căuta pe Chat GPT sau pe Google care este igiena potrivită pentru somn. Cred că problema e în implementare aici pentru că totdeauna ne lăsăm distrași de anumite lucruri, de telefon, de laptop, de televizor etc.

Evident că e important, e cel mai important. E ceea ce resetează cel mai bine organismul. Nu s-a inventat pastilă momentan care să te refacă mai repede decât o poate face somnul.

Cum îți menții sănătatea mentală și emoțională? Meditații, relații, hobby-uri? La ce locuri sau comunități apelezi pentru pace și alinare?

În primul rând am înțeles că atunci când faci sport ai și garanția sănătății mentale și emoționale. Ești mult mai echilibrat, ai o stare de bine. Când începi să faci sport elimini endorfine și comunicarea ta merge mai bine. Nu riști să devii în timp un ursuz. Cred că efortul fizic coroborat și cu alimentație bogată în fibre care susține microbiomul previne depresii și alte stări nasoale. Asta îmi asigură tot ce am nevoie. Am încercat și meditație. Până la urmă alergarea e o formă de meditație activă.

Cei care alergă nu au nevoie în mod deosebit de meditație separat. Evident că am relații sociale bune, mai ales cu alți alergători. Am și hobby-uri: scriu, cânt la tobe și alte hobby-uri. Nu am simțit nevoia de pace și alinare. Repet, dacă faci sport ești destul de împăcat și de alinat.

Ce activități te fac să te simți mai tânăr?

Înainte de toate, aș vrea să lămurim partea asta cu tânăr. Foarte mulți oameni se raportează la vârsta cronologică, dacă au 35, 40, 50 și încep să gândească niște stereotipuri sociale. Eu cred că e mult mai importantă vârsta biologică.

Sigur nu e foarte ușor de determinat, dar dincolo de asta e vârsta funcțională, deci ce poți să faci cu corpul tău, ca forță, viteză, mobilitate, anduranță și cu creierul, deci vârsta mentală. Cât de flexibil ești, cât de dispus ești să intri în proiecte noi, să ai planuri noi. Mai degrabă, activitățile care te fac să simți tânăr sunt acelea care pun în valoare corpul, care te ajută să faci multe lucruri cu corpul tău și cu mintea ta.

Ce te face să zâmbești sau să râzi din tot sufletul?

Stand-up comedy, evident. Îmi plac spectacolele de stand-up, mai ales dacă sunt bune. La un moment dat am și scris niște scripturi de stand-up comedy. Alergarea în sine are acel runner’s high care te face să simți foarte bine la final și chiar dacă nu râzi neapărat în hohote, oricum te simți foarte bine.

Imagine generică care susține ideea de mișcare, energie și stil de viață activ – potrivită pentru articolul din seria Longevity Mindset.

Până la ce vârstă îți dorești să trăiești?

Eu cred că 100 este un număr decent. Pentru ce se întâmplă acum în societatea noastră, cred că 100 este un obiectiv ok. Cred că în general trăiești cât îți propui să trăiești, excepție sunt accidentele genetice sau de altă natură. Dar nu îmi propun doar să trăiesc 100, ci îmi propun să fiu în formă foarte bună, să pot să fac sport, să fiu pe picioarele mele, să pot performa și să am încă planuri și la vârsta respectivă.

E foarte important să-ți calculezi VO2 max, deci cât volumul de oxigen pe care poate folosi sângele tău. E un predictor foarte, foarte bun pentru cât trăiești, pentru vârsta până la care te poți susține singur, pentru că dacă ești femeie și ai sub 15 și bărbat sub 18 ml, VO2 max nu mai poți să faci nicio activitate singur, trebuie să fii ajutat, să te șteargă cineva sau să fii asistat undeva la un centru de îngrijire, la azil.

Așa că și având în vedere că pierzi cam 10% pe decadă dacă nu faci sport și 5% dacă faci sport, ar trebui să continui să faci mișcare, pentru un declin mai mic.

Pe baza vârstei și datelor tale demografice, care sunt principalii trei factori de risc la care ești predispus?

Cred că factorii de risc la care aș fi predispus dacă aș renunța la sport, sunt cei legați de sedentarism. Locuind în oraș mai sunt și factorii de risc legați de poluare.

Ce crezi despre “bătrânețe” și adulții vârstnici? Cum vezi această etapă a vieții pentru tine, dar și pentru societate în general? Câte reseturi crezi că vor avea oamenii până la vârsta a treia, a patra?

Cred că ne diferențim destul de mult de generațiile anterioare, chiar și de cea a părinților. Deja cred că avem resurse și drive-ul necesar pentru a trăi mai mult și mai bine și a îmbătrâni mai lent.

Ce înseamnă pentru tine o viață care merită trăită?

Cred că fiecare din noi trebuie să-și găsească propria definiție. Poate pentru cineva o viață care merită trăită e una în care mănâncă zilnic grătare sau pentru altcineva e una în care face zilnic mișcare sau una în care pictează zilnic. În primul rând orice viață merită trăită, că e un cadou extraordinar. Deci nu aș spune că merită sau nu merită. La finalul vieții, dacă ai acest lux și încă mai gândești limpede, poți să tragi linie și să zici dacă a meritat sau nu a meritat în sensul în care ai făcut, ai avut sau ai devenit ceea ce îți doreai. Pentru mine lucrurile sunt destul de simple. Mă gândesc la fiecare zi care trece, mă gândesc dacă a meritat sau nu în sensul în care m-am implicat suficient și am făcut încă un pas, încă un pas, încă un pas. Și m-am dezvoltat și simt că sunt o persoană mai bună decât eram cu o zi înainte.

Eu țin la sfârșitul fiecarei săptămâni o evidență. Am un jurnal în care scriu în fiecare duminică 3 lucruri care mi-au plăcut, ce am luat din săptămâna respectivă. Fac asta de ani de zile. Nu a existat săptămână în care să nu scriu mai mult de 3 lucruri. Pentru că avem tendința de a memora doar lucruri care nu au mers bine, iar la sfârșitul anului avem impresia că am avut așa o sumă de necazuri sau de probleme. Când de fapt, dacă mulțumești pentru trei lucruri frumoase în fiecare săptămână, ori 52 de săptămâni/an, se strâng sute. Și la finalul anului e frumos să faci o retrospectivă, eu pun și poze acolo și mă uit ore întregi la cum a decurs anul respectiv.

Si familia lui Andrei Rosu face sport si il sustine.

Crezi că ți-ai găsit/identificat sensul în viață? Ce crezi că ți-a fost menit să faci în lumea asta? Ce faci zilnic care se aliniază puternic cu scopul tău?

Ar fi trist să-mi fi găsit scopul pentru că eu cred că scopul se transformă de la o perioadă a vieții la alta. Nu ai același scop la 10 ani, la 20, ca la 40-50. Nu ai același scop când ai copii vs. nu ai copii. Deci, în permanență cred că este o sumă de scopuri. Eu nu cred că există un scop predestinat.

Partea frumoasă e că nu există și că poți să îl definești tu. Cred că e foarte important ca ceea ce faci zi de zi să fie aliniat cu valorile personale. Primul lucru pe care l-aș face dacă simt că nu merg în direcția bună, aș intra pe internet și aș căuta un test de valori. Sunt o grămadă de site-uri care îți oferă lucrul ăsta gratuit și vezi care sunt alea două, trei valori personale puternice în care crezi. În cazul meu sunt familia și libertatea și ceea ce fac eu în fiecare zi eu cred că se regăsește în valorile acestea principale.

“The purpose of life is to discover your gift. The work of life is to develop it. The meaning of life is to give your gift away”. (Scopul vieții este să-ți descoperi darul. Sarcina vieții este să-l dezvolți. Sensul vieții este să dăruiești darul tău) – spunea David Viscott, în cartea:“Finding Your Strength in Difficult Times: A Book of Meditations”

Care crezi că au fost cele mai mari eșecuri ale tale? Privind retrospectiv, pentru ce te-au pregătit acestea?

În general nu prea am avut eșecuri pentru că în proiecte personale sau profesionale de viață importante m-am pregătit destul de bine pentru ele. N-am avut niciun abandon la cursele mele, copiii sunt ok, cresc bine, îi creștem sănătoși. Deocamdată nu sunt și nu cred că vor fi un eșec Cred că e mai important să ne uităm cum gestionăm succesul decât eșecurile. Eșecul e destul de simplu. E ca la mersul pe bicicletă. Ai căzut, ce faci? Te ridici, te scuturi, te pui pe bicicletă, mergi mai departe Deci cam ăsta e eșecul.

Nu cred că ai mare lucru de învățat din eșecuri decât dacă le repeți la nesfârșit. Dar la succes, nu e aceeași rețetă de fiecare dată, nu e aceeași rețetă la fiecare vârstă. Nu neapărat ce te ajută să ai succes până la un punct te ajută și mai departe.  Cred că și acolo sunt lecții valoroase

Cât de importante sunt relațiile sociale pentru tine (prieteni, familie, comunitate)? Câți prieteni apropiați ai la care poți apela într-o criză (sau în toiul nopții)?

Eu din fericire sau din nefericire, am multe rude, am foarte mulți verișori și sunt și de vârsta mea. Și toată copilăria am trăit în proximitatea lor, am fost împreună și în vacanțe și în weekend-uri. Au fost un substitut bun pentru prieteni și poate chiar au fost relații mai de lungă durată decât le ai cu niște prieteni. Prietenii în general se bazează doar pe afinități, hobby-uri comune, poate pe o relație de colegialitate până la un punct în viață. Dar în momentul în care dispare acel lucru comun, dispare și prietenia de multe ori.

Care este persoana de care te simți cel mai apropiat și ce îl/o face atât de specială?

Evident că soția este cea mai apropiată. În momentul în care te îndrăgostești de cineva și petreci 20 de ani cu persoana respectivă, cred că este suficient pentru a fi apropiat și special.

Ce ai învățat despre tine în momentele de izolare, oboseală extremă sau frică? (inspirat de ultra-maratoane și provocări precum Polul Nord sau cele 30.000 genuflexiuni)?

În primul rând înveți că limitele sunt mult mai departe decât credeai sau decât ți se spune. Și, de fapt nici nu există limite. Există autolimitări și există anumite prejudecăți sau idei despre aceste limite Deci asta am constatat: că nu există limite!

Am constatat că întotdeauna ai o rezervă, chiar și când simți că nu mai poți și că ești la capătul puterilor, totdeauna ai o rezervă destul de mare.

Ce am învățat este că momentele dificile sunt temporare și am învățat în momentele alea să mă întreb cum pot să depășesc acest moment dificil, ca să găsesc soluții, să oblig creierul să găsească soluții. De asemenea, am învățat că sunt un punct mic pe radarul universului, deci am învățat să nu mă mai iau foarte mult în serios.

Ce rol joacă alimentația pentru tine? Ai un plan alimentar specific sau reguli personale? În ce momente consumi produsele Filgud – brandul lansat de tine? Ce părere ai despre fasting?

Nu am nicio părere despre fasting. Sunt studii care arată că ajută. În general e o intervenție pe care o faci atunci când stilul tău de viață și de nutriție nu e neapărat adecvat. Deci ar fi o tranziție către ceva temporar, către un stil ceva mai sănătos. Nu țin fasting în mod special, dar întâmplător ultima masă e pe la 6 seara. Evident că e un fel de fasting pe care îl țin în fiecare zi.

În ce momente consum produsele Filgud? Produsele Filgud au apărut tocmai din necesitatea mea de a avea niște produse pe care să le consum de bază în fiecare zi. Așa că nu există zi în care să nu consum produse Filgud.

Alimentația este unul din cei trei piloni de care vorbeam: somn, nutriție și sport. Am un plan alimentar specific, mai ales când particip la competiții. Sunt și mai atent decât sunt de obicei, dar mănânc cam aceleași lucruri în fiecare săptămână. Micul meu dejun e același de aproape 15 ani. Sunt vreo 40 de plante în el. Mănânc, dar îmi adaptez nutriția scopurilor pe care le am. Fie că este vorba de sport, fie că este vorba de planul profesional. Adică vreau să am energie în fiecare moment al zilei.

Ce crezi despre suplimentele alimentare? Poți împărtăși ce anume iei zilnic și de la ce branduri?

Nu am o părere extraordinară despre suplimente. Nu sunt mare fan. În primul rând, în momentul în care iei decizia de a lua suplimente trebuie să faci două lucruri de-o dată. Să te informezi foarte bine ca să înțelegi dacă suplimentul respectiv are o bază științifică sau nu. Să cauți niște studii. Și numărul doi, să vezi dacă într-adevăr ai nevoie. Faci niște analize și vezi ce lipsuri ai în organism.

Adică dacă ai recomandarea să iei ceva, nu le iei ca o poliță de asigurare. Personal, având o dietă plant-based, am puține lucruri care lipsesc cu adevărat. Suplimentele mele sunt legate strict de efort. Adică în perioadele în care depun mult efort iau pudre proteice din plante ca supliment. Sau diverse adaptogene, ashwagandha etc. care sunt tot sub formă de pudre. Nu consum cafea, mai iau matcha din când în când, atunci când am nevoie de concentrare mai mare. Cel mai mult folosesc pudre (inclusiv B12) le iau de la Republica Bio, singurul brand de calitate foarte bună; iau un supliment făcut în Germania cu 5 tipuri de B12.

Ce tipuri de exerciții practici, dincolo de alergare? Ținând cont de înaintarea în vârstă, îți structurezi antrenamentele pe cele patru componente recomandate de Peter Attia – stabilitate, forță, cardio și exerciții pentru VO2 max?

Fac zilnic mișcare, nu a trecut nicio zi în ultimii 14 -15 ani în care n-am făcut o formă de sport. Nu are legătură cu înaintarea în vârstă, ci puțin cu obiceiul de a face sport și cu dorința de a te simți bine.

Fac și stabilitate, fac și forță, fac și cardio și exerciții pentru VO2 max. De fapt, exercițiile pentru VO2 max sunt toate în zona de cardio, doar că sunt și mai rapide.

Pentru forță, merg destul de rar la sală, dar fac acasă. Am niște gantere mai mici, am exerciții pe care le fac cu greutatea corpului, plus genuflexiuni, plus alte exerciții. Și pentru stabilitate, bineînțeles că mă ajută pentru alergare, deci fac din toate.

Cum prioritizezi stabilitatea față de forță și intensitate în programul tău – ai avut perioade în care ai acordat prioritate controlului, mobilității sau echilibrului înainte să adaugi greutăți sau ritm ridicat?

Cred că singura dată când am acordat această prioritate a fost atunci când am traversat Atlanticul într-o barcă cu vâsle și pregătirea a durat vreo 2 ani. Și mergeam la sală și făceam și exerciții multe pentru această stabilitate, pentru tehnica de vâslit și pentru a mă asigura că zona asta mediană, care este destul de implicată în vâslit, e foarte ok. În rest, nu cred că ai nevoie să faci zilnic exerciții de stabilitate. Eu întâmplător fac zilnic pentru că mi-am făcut obiceiul ăsta și când am treabă prin casă, ceva static, stau într-un picior. Și atunci automat îmi fac exercițiile de stabilitate.

Ți-ai făcut vreodată propriul “decathlon centenar” – acele 10 mișcări sau abilități fizice pe care vrei să te asiguri că le poți face la 80-90 de ani? Dacă da, care sunt și cum le integrezi în antrenamente?

Da, sunt diverse teste. Nu știu exact la ce se referă decathlonul centenarilor, dar am făcut diverse teste de longevitate, de la teste de walking, de alergare, de agățat, de stat atârnat, de flexiuni rapide. Deci tot felul de teste, de la cât de tare poți să strângi (am și un dinamometru cu care vezi electronic forța asta de prindere). Nu le integrez în antrenamente, ci din când în când mai testez să văd exact cum stau.

Care este următoarea ta provocare sportivă și cum te pregătești pentru ea? Ai avut sau ai antrenor personal? 

N-am în modul deosebit provocări sportive la orizont. De exemplu, genuflexiuni, acum un an nu erau pe radar. Dar făcând sport zilnic, partea frumoasă este că orice provocare apare nu e de la zero. Deci faci doar niște antrenamente specifice pentru un anumit tip de mișcare.

În general îmi place să lucrez cu antrenor, mai ales când am astfel de obiective, cum a fost cel cu genuflexiuni. Am avut un antrenor de atletism cu care am lucrat pentru că mă interesa foarte mult tehnica, să o dobândesc bine și să am o validare externă, că le fac corect. Pentru că atunci când faci un lucru incorect și îl repeti de sute de mii de ori, riști să te accidentezi. Și costul e mult mai mare, dacă o să te accidentezi versus costul unui antrenor.

Ce sfaturi bune și ce sfaturi proaste ai primit de-a lungul timpului legate de sport, nutriție ori suplimente alimentare? Am citit la un moment dat pe LinkedIn-ul tău părerea despre colagen și cred că este un bun exemplu de mit pe care oamenii îl știu altfel decât este de fapt…

În general, partea bună e că nu țin cont de părerea oamenilor de la care nu cer sfaturi Deci nu pot să zic că dacă cineva spune că sportul distruge articulațiile eu îl cred. Dacă nu se află pe lista mea de persoane de a cărui opinie țin cont, nu mă interesează. Și apropos, sunt mai mulți oameni care își pun proteze de șold și de genunchi din rândul celor sedentari decât a celor care fac sport.

Legat de colagen, da, într-adevăr, este o inepție. Corpul își produce singur colagenul din vitamina C, din niște minerale și din niște aminoacizi. Colagenul ingerat nu ajunge direct în piele, oase sau articulații. În stomac, colagenul este descompus în aminoacizi, la fel ca orice altă proteină. Apoi, corpul folosește acești aminoacizi după cum are nevoie – nu neapărat pentru a produce colagen. Organismul produce colagen în mod natural folosind aminoacizi (glicină și prolină) obținuți din alimentație.

Ceea ce stimulează producția de colagen sunt alimentele cu proteine (acestea furnizează aminoacizii necesari – glicină, prolină); vitamina C (citrice, ardei, kiwi), esențială pentru sinteza colagenului; zinc și cupru din semințe, nuci etc., pentru că susțin fibroblastele și evitarea zahărului și a fumatului, pentru că aceste obiceiuri degradează colagenul existent. Mai important decât să consumi colagen este să ai o dietă care oferă toate „materialele de construcție” necesare corpului pentru a-l produce singur.

Dacă ar fi să creezi un program simplu pentru cineva care vrea să înceapă un stil de viață orientat către longevitate, de la zero, ce ai include?

Cred că am zis deja, somn, sport, nutriție de calitate. Am și un program pentru cei care vreau să înceapă să reînceapă să alerge Se numește “42krosu – De la canapea la maraton, în 4 luni”: program online de antrenament. Un program care are și o aplicație și resurse video săptămânale. Nu trebuie să alegi neapărat maraton, dar te ia de la zero și după o lună poți să alergi liniștit 10 km, după două luni, 21 de km, după trei luni, 30 de km și așa mai departe. Am și un program “SănătosKRoșu” – o nutriție sănătoasă, în 30 de zile – un program de obiceiuri sănătoase din zona nutrițională și “EnergyKRosu – Energie ca o baterie, în 21 zile”.

Cât de des îți faci analizele și care crezi că sunt testele/investigațiile pe care oamenii după 45 de ani ar trebui să le facă?

Fac analizele la 6 luni. În afară de astea, probabil că după 50 o să-mi fac cadou și o colonoscopie, dar în rest testele pe care le fac eu sunt și în zona de sport. Destul de amănunțite, adică sunt sute de parametri pe care îi măsor. Dar important să îți faci măcar alea de bază, anual, ca să vezi niște trenduri. Eu am o aplicație de la Regina Maria în care văd din 2003 fiecare analiză cum a evoluat și atunci e simplu să intervin în momentul în care văd că ar fi ceva în neregulă.

Pentru ce ești cel mai recunoscător în viața ta în acest moment?

Sunt multe lucruri pentru care sunt recunoscător. Eu fac exercițiul ăsta foarte des, la un moment dat am scris și pe blog 100 de lucruri pentru care sunt recunoscător. N-am nevoie de lucruri spectaculoase pentru a fi recunoscător, sunt recunoscător pentru apus, pentru răsărit, pentru faptul că respir, că suntem sănătoși și eu și familia și cei din jur, că nu e război… Sunt atât de multe lucruri pentru care putem fi recunoscători încât e păcat să nu practicăm mai des Recunoștința. Și totdeauna ne întrebăm copiii ce ți-a plăcut la ziua de azi, pentru că în momentul în care spui ce ți-a plăcut, de fapt devii automat și recunoscător pentru lucrurile care s-au întâmpla.t Și cred că ar merita să facem exercițiul ăsta în fiecare zi.  

Ce recomandări de cărți, documentare/ filme sau persoane publice de urmărit ne poți împărtăși?

Ascult și eu podcast-urile The Drive al lui Peter Attia, al lui Andrew Huberman Lab, dar citesc și cărți pentru somn; evident cea mai populară cred eu este aceea lui Matthew Walker, Why We Sleep (Despre Somn). Evident că volumul lui Peter Attia, Outlived e foarte bun; “Exercised” al lui Daniel Lieberman. Sunt multe cărți bune: “Respirația”, de James Nestor (despre această carte am scris și eu, aici). Sunt o mulțime de resurse bune, în orice librărie găsești, important e să pui în aplicare ce citești acolo.

Scurt BIO Andrei Roșu

Andrei Roșu (n. 30 iunie 1976, Brașov) este sportiv de anduranță, antreprenor social, vorbitor inspirațional, muzician, organizator de competiții sportive și susținător de proiecte sociale.

În 2011, a intrat în Cartea Recordurilor, fiind primul om din lume care a finalizat circuitul 7 maratoane și 7 ultramaratoane pe 7 continente. În 2025, a doborât recordul mondial de genuflexiuni, reușind să facă 30.000 în 24 de ore.

Este câștigător al Cupei Mondiale de ultratriatlon, laureat al unei curse de vâslit oceanic și finisher al unui Deca Ironman. Totodată, este primul român care a traversat înot Canalul Mânecii, în cadrul unui ultratriatlon extrem și primul om din lume care a cântat la tobe la Polul Nord, imediat după finalizarea primului său maraton.

Cu o experiență de peste 100 de curse de maraton, ultramaraton și ultratriatlon, Andrei Roșu a reușit, în 2018, alături de echipa sa, să traverseze oceanul Atlantic, în cadrul celei mai dificile competiții de vâslit din lume – Atlantic Challenge.

Este fondator Transmaraton – prima platformă de running și fundraising din România, creator al programului și aplicației “42kRoșu – de la canapea la maraton, în 4 luni” și inițiator al gamei de produse vegetale FILGUD, lider de categorie în rețelele de supermarket.

În calitate de vorbitor public, a susținut peste 500 de conferințe, inclusiv în multiple evenimente TEDx, fiind unul dintre cei mai apreciați keynote speakers din România.

Andrei a publicat recent cartea Eterna – https://www.booksprint.ro/product-page/eterna

Despre cartea Eterna, Andrei Roșu a scris pe pagina lui de Facebook următoarele:

Dragilor, am lansat prima mea carte de ficțiune – „Eterna”. Pentru mine, este un vis devenit realitate (am început să scriu ficțiune la 10 ani, pe vremea când frecventam un cenaclu la “Palatul Pionierilor și Șoimilor Patriei”) și, sper, începutul unei noi aventuri literare.

Despre ce e vorba în “Eterna”? Descoperirea unui tratament care face posibilă nemurirea „selectivă” (doar pentru femei), ceea ce conduce (evident!) la multiple schimbări in societate si in planul relatiilor.

Nu este un roman SF clasic, ci – mai degrabă – o literatură de idei. De ce ar merita să o citești? Pentru că îți ridică întrebări pe care nu ți le pui în viața de zi cu zi. Pentru că vei vedea idei care par futuriste, dar care rezonează cu dilemele deja existente în societate. Cartea este disponibilă acum la precomandă aici: https://www.booksprint.ro/product-page/eterna

Dacă te pasionează distopiile, filozofia, întrebările despre viață și moarte sau pur și simplu vrei să descoperi un alt Andrei și sa susții un scriitor la început de drum, mi-ar plăcea să ai “Eterna” în biblioteca ta.

PS: E “pe drum” și autobiografia…”

Despre ce înseamnă rubrica Longevity Mindset am explicat aici.

Health is the new wealth!

AMOR FATI, 

Oana

 

 
 
 

 

Leave a comment