Când o întâlnești pe Mădălina Tabarcia (psiholog și psihoterapeut integrativ în formare), ai impresia unei prezențe ancorate, calde, care vorbește despre psihologie nu ca despre o teorie, ci cu mult curaj, ca despre un drum trăit. Un drum început în adolescență, odată cu o întrebare simplă, dar atât de rar rostită cu sinceritate: „Cine sunt eu?”
Acea întrebare, ridicată într-un moment aparent obișnuit, a deschis în Mădălina o curiozitate care nu s-a mai stins. Nu a fost o interogație intelectuală, ci un fel de chemare spre interior. Un început al unei căutări care avea să o însoțească întreaga viață.
Timp de mai mulți ani, Mădălina, asemenea multora dintre noi, a căutat confirmări în exterior: în relații, în carieră, în felul în care trebuia să se potrivească lumii. Dar atunci când a început să renunțe la credințe limitative înrădăcinate, multe dintre ele venite din familie, a descoperit ceva esențial: viața devine lină atunci când începi să o trăiești în acord cu tine. A avut curajul să lase în urmă: o căsnicie purtată cu măști, un job care nu oglindea valorile ei, așteptări sociale care nu o mai reprezentau. Nu a fost un gest de fugă, ci o revenire către sine. De aici, psihologia nu a mai fost o opțiune, ci direcția firească. Studiul psihicului uman, al emoțiilor și al relațiilor a devenit limbajul prin care și-a explicat propria transformare — și prin care îi însoțește acum și pe alții.
Mădălina nu este psihologul clasic. Privirea ei cuprinde și dimensiunile mai puțin vizibile ale existenței: energia emoțiilor, impactul relațiilor, memoria corpului. Formarea în psihoterapie integrativă i-a oferit un cadru în care poate lucra cu omul ca întreg: minte, corp, emoție, context. Interesul constant pentru neuroștiințe îi aduce rigoarea, iar lucrul cu terapiile simbolice îi oferă acces la zonele greu de atins doar prin rațiune.
În esență, ea vede psihoterapia ca pe un proces în care știința și intuiția nu se exclud, ci se completează.
Pentru Mădălina, longevitatea nu se reduce la ani în plus, ci la ani trăiți în adevăr. Ani în care corpul nu mai luptă împotriva unei vieți care nu i se potrivește. Ani în care emoțiile nu mai sunt reprimate, iar mintea nu mai este în conflict cu sufletul.
Longevitatea interioară înseamnă, în viziunea ei: să nu mai porți măști, să nu mai trăiești pentru aprobarea lumii, să nu-ți mai amâni sinele. Ea vorbește despre sănătate ca despre o armonie între gândurile noastre, emoțiile noastre și modul în care trăim. Iar de aici începe transformarea cu curaj.
Astăzi, Mădălina Tabarcia este psiholog clinician, psihoterapeut integrativ în formare și facilitator al proceselor profunde de dezvoltare personală. Lucrează cu oameni aflați în momente-cheie ale vieții: despărțiri, crize, pierderi, reinventări și creează spații sigure în care întrebările mari pot fi puse fără teama de a deranja. O caracterizează prezența, capacitatea de a asculta cu finețe și de a vedea dincolo de cuvinte. Ajută oamenii să își regăsească vocea interioară, să se realinieze la propriile valori și să trăiască în acord cu ei înșiși.
Curaj să vezi cine ești
În interviul din rândurile de mai jos, din categoria Minte, Corp și Longevitate, Mădălina Tabarcia ne explică de ce modul în care trăim ne poate schimba viața.
Gândurile ne pot vindeca corpul? Tot mai multe voci spun că gândurile noastre pot influența sănătatea fizică. E adevărat sau e doar „spiritualitate populară”?
Gândurile nu vindecă boli grave și nu înlocuiesc tratamentele medicale. Dar neuroștiința și epigenetica arată că ceea ce simțim și gândim modelează expresia genelor, sistemul imunitar și răspunsul la stres. Joe Dispenza, în You Are the Placebo (Tu ești Placebo), explică cum credințele și emoțiile pot modifica modul în care celulele reacționează.
De exemplu, atunci când simți frică înainte de o prezentare sau un termen limită, poți observa reacțiile corpului și spune: „Hai să respir și să abordez situația pas cu pas.” Putem chiar să notăm gândurile care ne stresează și să le reformulăm: „Ce dovezi am că acest scenariu se va întâmpla cu adevărat?” Acest mic exercițiu reduce cortizolul și protejează celulele. La polul opus, gândurile repetitive și negative cresc stresul, dar conștientizarea lor ne oferă puterea de a reacționa diferit.
Emoțiile negative ar trebui reprimate sau exprimate?
Emoțiile negative sunt semnale utile, nu dușmani. Stresul cronic afectează tensiunea arterială, inflamația și imunitatea. Putem, spre exemplu, să observăm un gând negativ, să-l notăm și să întrebăm: „Este adevărat? Ce pot face acum ca să mă simt mai bine?” Astfel, transformăm alarma internă în ghid pentru acțiuni sănătoase.
Vă propun un exercițiu practic: în timp ce simțiți frustrare sau teamă, respirați adânc de cinci ori, notați ce simțiți și imaginați-vă un răspuns constructiv la situație. Repetat zilnic, acest exercițiu reduce reacțiile automate și protejează sănătatea.
Relațiile sociale: cheia sănătății și longevității? Contează pentru sănătatea fizică?
Absolut. Oamenii cu relații sociale solide trăiesc mai mult și au mai puține boli cardiovasculare. Joe Dispenza vorbește despre „frecvențele armonioase” generate de conexiunile autentice. Putem să practicăm ascultarea activă într-o conversație, fără să judecăm sau să oferim imediat sfaturi — acest simplu gest crește oxitocina, scade cortizolul și întărește starea de bine.
La polul opus, izolarea sau relațiile superficiale cresc stresul și vulnerabilitatea organismului. Exercițiu practic: în fiecare zi, acordă 10 minute unei conversații în care să asculți cu adevărat, fără întreruperi, și observă cum te simți la final.
Cum ajută psihoterapia să trăim mai bine, să avem curaj?
Psihoterapia nu este doar pentru crize. Ea ne învață să trăim în adevăr, să ne iubim pe noi înșine și să ne recunoaștem nevoile reale. Mulți trăiesc „pe pilot automat”, influențați de așteptările sociale.
Putem nota momentele când am simțit că ne-am trădat valorile și să reflectăm asupra alegerilor alternative. Spre exemplu, putem scrie: „Ce aș fi putut face diferit pentru a mă simți mai autentic?” Această practică ne recalibrează felul în care interacționăm cu noi și cu ceilalți. La polul opus, ignorarea acestor momente menține tiparele stresante.
Sensul vieții chiar contează pentru sănătate?
Da. Emily Esfahani Smith, în The Power of Meaning (2017), arată că oamenii care simt că viața lor are un scop trăiesc mai sănătos și mai resilient (scriitoarea Emily Esfahani Smith are un discurs pe această team la Ted și poate fi urmărit cu subtitrare în română, aici). Ikigai-ul japonez este motivul pentru care te trezești dimineața. Este intersecția pasiunii, vocației, profesiei și contribuției la lume.
Vă propun un alt exercițiu practic: desenați patru cercuri, notați ce vă place să faceți, ce știți bine, ce vă aduce venit și ce ajută comunitatea. Observați cu curaj unde se suprapun aceste cercuri — acolo e ikigai-ul. Această claritate reduce anxietatea și crește motivația internă. La polul opus, lipsa unui scop clar poate duce la apatie și stres cronic.
Este longevitatea influențată de minte și corp? Putem vorbi doar despre un stil de viață fizic sau și psihologic?
Longevitatea este influențată de interacțiunea profundă dintre minte și corp – starea psihologică nu este un bonus, ci un factor determinant în procesele biologice care ne guvernează sănătatea și durata de viață.
The Telomere Effect (pe această temă a apărut la editura Lifestyle cartea Miracolul Telomerilor) demonstrează că stresul cronic și stările psihologice negative accelerează scurtarea telomerilor (capetele protectoare ale cromozomilor), ducând la îmbătrânire celulară accelerată. În schimb, meditația, reducerea stresului și alinierea minte-corp pot încetini sau chiar inversa parțial acest proces, influențând direct longevitatea. Putem să ținem cu curaj un jurnal în care notăm gândurile recurente și le înlocuim cu reflecții constructive. Spre exemplu: „Astăzi am simțit stres când… și ce pot face diferit?” Această practică scade nivelul de stres și contribuie la longevitate. La polul opus, neglijarea stării mentale accelerează îmbătrânirea și bolile asociate.
Stilul de viață longeviv trebuie să integreze dimensiunea fizică (mișcare, nutriție, somn) cu cea psihologică (gestionarea stresului, relații sănătoase, mindfulness, reziliență emoțională). Totul este interconectat – stresul afectează somnul, care impactează recuperarea, care influențează motivația și starea de spirit.
Jurnalizarea structurată este o metodă concretă: dimineața stabilim intenții, seara identificăm stresul (“Astăzi am simțit stres când…”), explorăm cu curaj gândurile recurente și le recadrăm constructiv (“Ce pot face diferit?”). Această practică reduce cortizolul, reantrenează creierul prin neuroplasticitate, oferă control asupra reacțiilor și îmbunătățește somnul – toate esențiale pentru regenerarea celulară.
Neglijarea stării mentale are consecințe severe: scurtarea accelerată a telomerilor (echivalent cu fumatul), inflamație sistemică asociată cu boli grave, comportamente compensatorii dăunătoare (fumat, alcool, alimentație emoțională) și izolare socială (la fel de dăunătoare ca fumatul a 15 țigări zilnic).
Corpul și mintea sunt două fațete ale aceleiași realități biologice. Fiecare gând persistent, emoție neprocesată și stres nemanagementizat lasă o amprentă măsurabilă la nivel celular. Longevitatea autentică înseamnă să adăugăm viață la ani, nu doar ani la viață – imposibil fără sănătate psihologică.
Succesul autentic versus validarea socială
Cum putem defini succesul fără să ne ghidăm după așteptările societății?
Mulți confundă succesul cu aprobarea altora. Succesul real este să trăim conform valorilor proprii. Putem observa când acționăm pentru validarea socială și să ne întrebăm: „Cum m-aș simți dacă aș urma propriile valori?”
Exercițiu practic: în fiecare săptămână, notează trei momente când ai făcut ceva pentru alții din dorința de validare și trei când ai acționat autentic. Observă diferența în energie și stare emoțională. Trăind autentic, reducem stresul, creștem starea de bine și chiar longevitatea.
Puțini oameni își pun întrebarea „Cine sunt cu adevărat?” Ce e de făcut?
Când trăim conform așteptărilor altora în loc să ne conectăm cu sinele autentic, generăm stres cronic care afectează profund sănătatea fizică și mentală. Această performanță constantă de a purta o mască emoțională – fie că ești copilul ascultător, profesionistul perfect sau partenerul care își înghite nevoile – are consecințe devastatoare: cortizol crescut, sistem imunitar slăbit, anxietate cronică, depresie și un gol interior persistent.
Presiunea de conformare își are rădăcinile în condiționarea familială (dragoste condiționată de realizări), presiune culturală și teama de respingere. Astfel, începem să ne definim prin ochii celorlalți, iar vocea interioară devine o șoaptă ignorată. Ironic, chiar și când reușim să satisfacem așteptările externe, victoria rămâne goală – ne uităm la realizări și nu ne regăsim în ele.
Psihoterapia oferă un spațiu sigur, fără judecată, unde putem fi complet noi înșine – poate singurul loc din viață unde nu trebuie să performăm. Aici învățăm să identificăm și să separăm vocile interiorizate ale așteptărilor externe (părintele critic, societatea judecătoare) de vocea noastră autentică, confruntându-ne cu întrebări esențiale: “Cine sunt eu când nu mai încerc să fiu ceea ce cred că alții așteaptă?”
Reconectarea necesită și introspecție zilnică – jurnalizare, meditație, dialoguri interioare oneste – prin care învățăm să recunoaștem semnalele dezalinierii: disconfortul când acceptăm ce nu vrem, greutatea când ne compromitem, scânteia de vitalitate când acționăm aliniat cu valorile reale.
Finalul călătoriei este alinierea: alegeri care reflectă cine ești cu adevărat – o carieră mai puțin prestigioasă dar pasionantă, limite sănătoase în relații, exprimarea opiniilor reale, asumarea vulnerabilității. Această aliniere elimină cel mai toxic stres – cel de a trăi o viață care nu îți aparține – și aduce energie nouă din congruența dintre cine ești și cum trăiești.
Este un act de curaj cu costuri (posibile conflicte, pierderi relaționale) dar cu o recompensă de neprețuit: o viață care este cu adevărat a ta. Psihoterapia și introspecția nu sunt luxuri, ci necesități pentru oricine trăiește în umbra așteptărilor altora. Ai doar o viață – o vei trăi ca pe a ta sau ca pe a altcuiva?
Recomandări curajoase de lectură de la Mădălina Tabarcia, psiholog și psihoterapeut integrativ:
You Are the Placebo/ Tu ești placebo – Joe Dispenza
Efectul de lună de miere – Bruce Lipton
The Telomere Effect/ Efectul Telomerilor – Elizabeth Blackburn & Elissa Epel
The Power of Meaning – Emily Esfahani Smith
The Anti-Aging Solution – Vincent Giampapa
Pe Mădălina Tabarcia o puteți găsi pe:
Facebook – Madalina Tabarcia | Facebook
Instagram: psiholog_madalina.tabarcia
Email: madalina.tabarcia@gmail.com
Tel: 40 721317343
Cabinet individual de psihologie Madalina Tabarcia, Str. Vlasiei nr 13 Chitila, Ilfov.
Despre ce înseamnă curaj și o viață câștigată, am scris aici.
Health is the new wealth!
AMOR FATI,
Oana
