Cine are bunici/părinți nu e încă pierdut!

Parcă o văd cum aștepta telefonul să sune. „Te-ai gândit și tu să mai dai un semn?”, mă dojenea mereu mamaia. Acum parcă îmi vine s-o sun. Dar ea nu mai este de aproape trei ani. Încă mă gândesc la ea și regret că nu am vorbit sau că nu am vizitat-o mai des. Mamaia mea făcea parte din cei 1,5 milioane de pensionari cu pensii sub 500 de ron.

Avea nevoie de ajutorul meu și al familiei. Încerca cu ultimele puteri să ne mai facă câte ceva: gem, murături, o prăjitură, ca așa o vizităm și îi mai cumpărăm una-alta. Prima ei grijă era, la început de an, din banii primiți de la noi (nepoți sau copii) de sărbători, să-și plătească impozitul, cablul și alte dări la stat. Astfel încât atunci când a murit (la jumătatea anului) avea plătit impozitul pe tot anul! Nu m-am gândit că, în afara de bani, se simțea singură. Pentru că, în genere, nu dorea să vină să stea cu noi, se considera probabil o povară. Vroia „să moară în casa ei”. Nici nu am știut de programele pentru vârstnici de la Fundații gen Caritas ori Principesa Margareta a României, dar poate că nici nu aș fi îndrăznit să sun, să spun cuiva, să o mai viziteze și pe bunica mea. Cum să spun că eu nu am timp decât în week-end și poate și atunci sunt prinsă cu copilul și tot așa? Cred că întotdeauna ne gândim și ne bazăm pe celălalt să facă ceva în locul nostru. Și desigur, cineva din familie mergea la ea (fiica ei, adică mama). Acum aș strânge-o în brațe și-aș pupa-o, dar nu mai am cum.

Așa că, dacă aveți bătrâni în familie, nu uitați de ei! Vreau să mă revanșez cumva față de cei care fac sau pot face ceva pentru vârstnici. M-am bucurat când am auzit că Comisia Europeană a declarat anul 2012 anul european al îmbătrânirii active și al solidarității între generații. Pentru că știu că mulți dintre bunicii noștri au nevoie de noi, cei mai tineri decât ei. „Enervanți pot părea, când n-ai ce să-i mai rogi,/ Și în genere sunt și nițel pisălogi./ Ba nu văd, ba n-aud, ba fac pașii prea mici,/ Ba-i nevoie prea mult să le spui și explici, / Cocoșați, cocârjați, într-un ritm infernal, /Te întreabă de știi pe vreun șef de spital” (Adrian Păunescu).

Au nevoie de cei tineri să-i ajute la piață, la mers la doctor, la curățenie și de ce nu, să-i ducă din când în când la un spectacol. La doctor, deși ajung cu greu, vin pentru a-și lua medicamentul compensat, pentru că pe cel la preț întreg, pe care îl pot cumpăra de la farmacia din colț nu și-l permit. Nu știu dacă un sistem de sănătate subvenționat 100% ar fi soluția, și nici cum este în Uniunea Europeană, însă știu că bătrânii ar trebui să beneficieze de vizitele medicilor la domiciliu. Iar medicii, să fie atât de bine plătiți, încât să își dorească să facă asta. Știu că-mi veți spune că e o lume ideală cea la care mă gândesc eu, însă, având în vedere îmbătrânirea populației și speranța mai mare de viață, poate că ar fi timpul să facem ceva. În România, cheltuielile cu protecția socială reprezentau, în 2010 doar 3,6% din PIB, iar în 2020, acestea vor ajunge la 4,9% din PIB, conform Eurostat. În prezent, cred că are grijă statul să le (ne) ofere o pensie târzie, prin mărirea treptată a vârstei de pensionare.

Prin anul european al îmbătrânirii active și al solidarității între generații, Uniunea Europeană a încercat să încurajeze factorii de decizie politică și alte foruri să ia măsuri pentru a favoriza îmbătrânirea activă și pentru a spori solidaritatea dintre generații.

Și cred că lucrurile s-au mișcat, dacă mă gândesc numai la ceea ce am citit după decizia de a participa la concursul Blogger European de pe Blogal Initiative .

Proiectul Caritas „Mereu Tânăr”

Fundația Caritas a promovat în 2012 un proiect „Mereu Tânăr”, primul spațiu online care aduce recunoaștere seniorilor din viața noastră, fie că sunt bunici, unchi, vecini, prieteni, profesori, medici, voluntari sau alte persoane de peste 65 de ani. Pe tot parcursul anului 2012, organizațiile Caritas din România au desfășurat diverse activități cu și pentru vârstnici cu scopul de a-i menține sănătoși, activi și abili din punct de vedere social, cultural, economic și profesional. Cele 10 organizații Caritas au oferit în cadrul acestui program îngrijire la domiciliu (pentru peste 15.000 de  beneficiari care provin din medii defavorizate, urban și rural), au creat 12 Centre de zi și Cluburi pentru vârstnici pentru a le da posibilitatea să se întâlnească; 11 Cantine sociale și pe roți, unde 70 dintre cei mai săraci vârstnici au primit și primesc zilnic o masă caldă; au avut grijă de bătrâni în cele patru cămine de bătrâni + 1 hospice; au creat șase farmacii sociale, în scopul obținerii de medicamente gratuite. Bătrânii în putere au fost solicitați în a oferi ajutor la pregătirea temelor pentru copii din centrele de zi, sprijin pentru vârstnicii imobilizați (ex. cumpărături), ajutor la bucătărie și la servirea mesei în cantinele sociale; au fost duși la spectacole de teatru, carnaval, bal mascat sau au fost voluntari în taberele de vară pentru copii provenind din medii defavorizate. Experiența lor a fost valorizată în cursuri de  gătit, de prim ajutor, de orientare turistică, etc

Proiectul Fundației Principesa Margareta

Proiectul „Voluntarii – Ambasadorii schimbării”, derulat de Fundația Principesa Margareta a României, a avut și el ca obiective lupta împotriva excluderii și sărăciei, oferind asistență persoanelor în vârstă la domiciliu sau în azilele de bătrâni; a încurajat vârstnicii să participe activ și să contribuie la viața socială, oferindu‑le acestora șansa de a participa la diverse activități culturale și sociale, inclusiv ca voluntari; a promovat activitățile și schimburile intergeneraționale; a sensibilizat societatea cu privire la nevoile specifice și la condițiile de viață ale celor în vârstă.

Proiectul „Bunicii mei sunt cool” al CRPDS

„Bunicii mei sunt cool” este un alt proiect (chiar cool! aș putea spune) al CRPDS, o asociație nonprofit cu sediul în România, care își desfășoară activitatea în domeniul conservării patrimoniului cultural românesc și al împărtășirii valorilor comune. Ce face concret această asociație? A creat un site web special – http://crpds.ro/ care va reuni povești, pasiuni comune, obiceiuri comune și obiecte cu valoare atât pentru tineri, cât și pentru bunicii lor. A organizat acțiunea „Livezi pentru viitor” în două sate din sudul României (Bordușani, din județul Ialomița și Caraula, din Dolj), la care au participat laolaltă copii și adolescenți, precum și persoane în vârstă, și va crea (la sfârșitul anului) un material video de 24 de minute intitulat „Bunicii mei sunt cool!” produs și difuzat în vederea sensibilizării publicului cu privire la problemele persoanelor în vârstă. „Ce ne propunem cu Bunicii mei sunt cool este să creăm  povestea unui efort: acela de a  te face plăcut de fiecare vârstă în parte”, se spune pe site-ul asociației. Abia aștept să văd materialul video!

Mi-ar fi plăcut să pot face și eu ceva pentru mamaia mea. Să existe aceste programe, să fi fost eu mai informată ori societatea să fi fost ceva mai tolerantă cu ea. Tot ce aș putea spune acum, parafrazându-l din nou pe Adrian Păunescu este că „Cine are părinți/bunici, încă nu e pierdut,/ Cine are părinți are încă trecut”.

Și închei rugându-mă: „Doamne fă-i nemuritori pe părinții/(aș zice și bunicii) Care mor”. Și pe noi ceilalți, mai conștienți de asta…

Pentru a vă convinge de îmbătrânirea populației la nivel global (în 2050 circa două miliarde de oameni de pe planetă vor avea peste 60 de ani!) inserez mai jos un grafic cu media de vârstă în fiecare țară și speranța de viață (în România, conform tabelului 20% din populație are în prezent peste 60 de ani):

Acest post a fost scris pentru concursul „Reporter European”, ediția 2012, secțiunea Blogger European — organizat de Reprezentanța Comisiei Europene și Biroul de Informare al Parlamentului European în România — pe tema Anul european al îmbătrânirii active și solidarității între generații, al cărui regulament se găsește aici. Articolul a obținut premiul al III-lea la secțiunea „blogger european” (rezultate anunțate în ianuarie 2013).

Notă: acest articol a fost publicat inițial, în 2012, pe blogul meu de atunci, gandurisibucatareala.ro. A fost mutat aici odată cu migrarea (import în bloc) a arhivei vechi a blogului, ceea ce explică de ce unele articole mai vechi de pe acest site păstrează un stil sau o formatare ușor diferite.